Atestat la 12 aprilie  1620. Notă statistică (2006). R. Racovăţ. Distanţe: pînă la c-rul r-nal - 7 km, pînă la st.c.f. Brătuşeni - 15 km, pînă la Chişinău - 209 km. Suprafaţa moşiei - 3.602 ha. Gospodării - 742. Populaţia- 2.096 de oameni.

Hlinaia se află puţin mai la nord de Edineţ, pe partea dreaptă a traseului automobilistic Chişinău-Cernăuţi. În preajma ei se află satele Mihăileni, Rotunda, Tîrnova, Halahora de Jos. În 1620 i se zicea „satul lui Costea Buceac". Aşa era, pentru că Gaşpar Voievod, pe 12 apr. îi făcu danie acest sat, pe atunci, desigur, încă mic, dar deja existînd, lui Costea Buceac, care era mare vornic în Ţara de Jos.

Adică, acesta să aibă moşii şi în Ţara de Sus. Mai este amintită Hlinaia şi ca punct de hotar pe Valea Racovăţului, în 1664, cînd Gheorghe Duca Voievod întăreşte o mărturie hotarnică a s. Ocăuţi din ţin. Hotinului. Apoi se mai face o împărţeală de sate în ramura Canta a neamului Cantacuzino - în sept. 1693.

După aceasta, aproape un secol nu mai citim nimic despre Hlinaia. Pînă cînd vine administraţia militară rusă, care, pe 25 dec. 1772, găseşte aici 94 de gospodari, pe care îi impune să plătească bir ţarului lor, dovadă în plus că ruşii dintotdeauna ne-au adus numai "fericire". Aceeaşi administraţie, temîndu-se ca nu cumva să omită pe cineva din listă, mai repetă numărătoarea în 1774. Acum însă consemnează numai 45 de gospodari, pe 42 numindu-i birnici, scădere făcînd numai pentru preotul Moisei, dascălul Toader şi pisarul Vasile.

Satul creştea nu numai din sporul natural ci şi pe contul celor ce se mutau aici cu traiul. Din cînd în cînd, ţăranii mai dau dovadă de revolte, nemulţumiri, dar sînt nevoiţi să găzduiască militari ruşi - soldaţi şi ofiţeri, care vin să lupte cu Poarta Otomană. În 1870 Hlinaia e un sat cu 179 de case, cu 1.184 de oameni, care au 149 de cai, 434 de vite cornute mari, 450 oi, care au iarăşi de înfruntat epidemiile de holeră.

Ţăranii adună ban cu ban şi deschid în 1871 o şcoală de alfabetizare care la hotar de secole o are pe învăţătoare pe Elena Ilniţchi.Construcţia şcolii noi începe abia în 1904 şi e finisată în 1906.

O mare cotitură în viaţa sătenilor nevoiaşi, dar ei alcătuiau marea majoritate a locuitorilor satelor, a fost împroprietărirea lor în sept. 1922 cu pămînt, fără răscumpărare. În 1923 Hlinaia avea 520 de case cu 1.488 de oameni. Dintre ei 325 de familii au primit 657 ha de pămînt. Satul are deja o moară cu aburi, şcoală primară, 3 cîrciumi, post de jandarmi, primărie.
La recensămîntul din 10 noiem.

1940 Hlinaia a ajuns la 1.897 de locuitori, fiind un sat aproape total de moldoveni (1.867), dar în vara anului următor satul, cu 525 de case, număra deja 2.102 suflete. Declanşarea celui de-al doilea război mondial cauzează mari suferinţe şi în paşnicul sat Hlinaia. Recensămînturile din 1979 şi 1989 înscriu în liste 2.032 de locuitori şi, respectiv, 1.983 de locuitori (900 bărbaţi şi 1.083 femei).

După transformările sociale din 1989-1991, stăpîni pe pămînt au devenit cu adevărat ţăranii care au început să-l lucreze în mod individual sau unindu-se în asociaţii de gospodării ţărăneşti. (Victor Ladaniuc, Localităţile Republicii Moldova)