Atestat la 26 ianuarie 1446. Notă statistică (2006). R. Nistru. Distanţe: 15 km pînă la Dubăsari, 50 km pînă la Chişinău.
Cât cuprinzi cu ochii împrejurimi pitoreşti, meleaguri încîntătoare. Dealuri cu pante domoale, cu podişuri şi culmi întinse, cu văi şi vîlcele coborînd cătinel spre lunca Nistrului, cu rănii şi rănişuri pe malul rîului. Budăiul, Zăvoiul, Lanul, Colacul, Holmul, Stînca, Costişa, Ibrineasa, Obrocul, Solonetul, Balta, Ceairul, Rărişul, Chiştelniţă - sînt cuvinte vechi, denumiri semnificative ce evocă particularităţile fizico-geografice şi naturale ale terenurilor din preajma satului.
Odată cu construirea barajului de la Dubăsari în 1994 s-a format o mare artificială, care s-a extins pe o suprafaţă de 6.750 ha şi are o lungime de 128 km cu o adîncime medie de 7,5 m. Vatra veche a satului s-a dus sub apă, biserica aflată cîndva pe colină s-a pomenit pe ţărmul lacului de acumulare. Mai jos de Holercani, într-o zona împădurită, cu un parc enorm, se află un orăşel balnear cu vile guvernamentale arătoase, plajă şi staţie de bărci.
Informaţiile documentare despre acest sat le-am adunat din surse scrise: hrisoave, cronici, recensămînturi, hărţi vechi, materiale de arhivă. Datele informative mai noi ni le-au pus la dispoziţie instituţiile locale: primăria, şcoala. Ne-au fost de folos şi mărturiile localnicilor.
"Din mila lui Dumnezeu, noi Ştefan voievod, domn al ţării Moldovei, facem cunoscut cu această carte a noastră tuturor celor ce o vor vedea sau o vor auzi citindu-se, că această adevărată slugă a noastră Ostapcu Ogorilcu nea slujit drept şi credincios. De aceea , noi văzînd dreapta şi credincioasa lui slujbă către noi, l-am miluit cu deosebita noastră milă şi i-am dat, în ţara noastră, în Moldova, un sat, ocina lui pe Răut, unde a fost casa lui..."
Acesta e documentul de început al istoriei Holercanilor, datat cu anu1 1466, ianuarie 26. Din acest hrisov domnesc rezultă că Ogorilcu era proprietarul ocinei şi al satului. Numele de persoană Ogorilcu, ulterior modificat în structura toponimului, prin apropiere de Gorilcu (Horilcu), derivatul în -co>-cu de la un hipocoristic antroponimic sau de la o poreclă a apelativului regional horilcă (holercă) "ţuică, rachiu", a stat la baza denumirii satului, formată cu suf. -ani - Horilcani (Holercani).
Localitatea e prezentă şi pe hărţile din sec. XVIII. Harta lui Bowr din 1770 (1774) o fixează că principală aşezare la Nistru, cu loc de dislocare a armatelor ruseşti din timpul războiului ruso-turc din anii 1768-1774.
În materialele recensămîntului din anii 1772-1773 găsim înregistrată localitatea Holercanii cu numai 20 de ogrăzi, moşia satului aparţinind Mănăstirii "Sf. Sava" din Iaşi. Recensămîntul de la 1774 fixează aici 23 de case, 11 ale birnicilor, 12 ale rufeturilor, una a preotului şi una a diaconului. Unele viţe vechi de oameni s-au păstrat, peste ani şi veacuri, pînă în zilele noastre. Pe de altă parte, în cursul vremii, populaţia s-a înnoit cu familii strămutate din alte localităţi şi regiuni.
Recensămîntul din 1817 consemnează pentru Horilcanii din ocolul Nistrului de Sus 87 de gospodării, moşia aparţinînd de asemenea Mănăstirii "Sf. Sava" din Iaşi. În lunca Nistrului erau multe grădini şi livezi. Locuitorii posedau semănături de cereale, cultivau tutunul, pescuiau, se ocupau cu păstoritul şi creşterea vitelor. Aici era o biserică (veche, de lemn), avînd icoane şi cărţi bisericeşti rare.
Registrul localităţilor din Basarabia de la 1859 (1961) indică pentru Holercani: sat mănăstiresc, cu 174 de ogrăzi şi 872 de locuitori, din care 429 bărbaţi şi 443 femei, precum şi o biserică ortodoxă.
După datele recensămînturilor din a doua jumătate a sec. XIX, satul avea: la 1870 - 192 de case, 951 de locuitori (481 de bărbaţi şi 470 de femei), 75 de cai, 280 de vite cornute mari şi 550 de oi şi capre, iar în 1875 - 196 de case, 968 de locuitori, 92 de cai, 175 de vite cornute mari, 477 de oi şi capre.
Dicţionarul geografic al Basarabiei, din anul 1904 ne oferă următoarele date informative: "Holercani, sat în jud. Orhei, volostea Criuleni, aşezat pe malul Nistrului". Are 247 de case, cu o populaţie de 1860 de suflete; o biserică, cu hramul Sf. Mihail; şcoală elementară rusească. Din acest sat, la 1872, au plecat mulţi emigranţi spre a se stabili în Caucaz, ademeniţi de o cîrmuire."
La reforma agrară din 1918-1924, ţăranii din Holercani au fost împroprietăriţi cu cîte 6 ha de pămînt arabil şi de păşune, pentru fiecare cap de familie. Locuitorii, care aveau în posesia lor mai puţin pămînt, au primit şi ei adăugător terenuri agricole pînă la 6 ha.
Recensămîntul din anul 1930, unul dintre cele mai complete din perioada antebelică, include informaţii precise asupra demografiei satului: 1819 locuitori, inclusiv 1799 români, 4 unguri, 1 german, 1 rus, 14 evrei. Localitatea ţine de plasa Maşcăuţi, jud. Orhei. (Anatol Eremia, Localităţile Republicii Moldova)