Atestat în 1501. Notă statistică (dec. 2006). R. Ivancea. Distanţe- pînă la c-rul r-nal - 10 km, pînă la Chişinău - 40 km. Gospodării - 808. Populaţia - 2.196 de oameni. Pensionari - 650. Liceu teoretic, cămin cultural, 2 biblioteci, oficiu poştal, c-ru de sănătate, 3 monumente, grădiniţă de copii, 40 de fîntîni, moară, oloiniţă, 9 magazine, şcoală-internat de tip sanatorial. Muzeu etnografic. Filială a SA"Piscicola-Gura Bîcului", taberele de odihnă pentru copii „Mioriţa" şi „Andrieş”.

Cum numai ai coborît de la Peresecina pe magistrala auto Chişinău – Cernăuţi pînă la marginea Codrilor orheieni, pe o şosea de dreapta peste 3 - 4 km de drum deosebit de pitoresc în nişte locuri şi mai pitoreşti, vălurate de văi şi dealuri, căptuşite de vii, livezi şi păduri, între ochiuri de iazuri cu cer azuriu oglindit în ele, dai de Ivancea, un sat parcă emoţionat şi el de atîta frumuseţe din jur. Satul e bine amenajat, cu străzi asfaltate şi trotuare, cu scuaruri şi vetre de flori, cu multe obiecte de menire social-culturală şi, principalul, inundat de un aer deosebit de curat.

Ivăncenii mai în vîrstă ţin bine minte, cum era satul lor pînă prin anii şaizeci ai secolului trecut: cu uliţe prăfuite în zile de năduf şi noroioase, cînd coborau peste el ploile cerului, case tupilate prin ponoare. Aşa erau toate satele. Dar şi atunci Ivancea se deosebea mult de celelalte, în primul rînd, prin pitorescul locului, iar în locurile deosebite şi oamenii sînt mai deosebiţi.

Pentru Ivancea anul 2001 a fost anul unui mare jubileu - 500 de ani de existenţă. Exista el, evident, de ceva mai multă vreme, dar documentele îl atestă din 1501. Au fost mari festivităţi atunci în Ivancea, deşi economia se prăbuşea vertiginos la pămînt. Către acest eveniment marcant Valentin Golub, directorul Muzeului de Istorie şi Etnografie din Orhei, şi Ion Sorocinschi, savant-filolog, băştinaşi de aici, au lansat şi o carte despre Ivancea. La fel către remarcabilul eveniment au fost aduse în ordine deplină curtea şi conacul boieresc, biserica, satul în genere.

Dar primii oameni s-au stabilit aici cu traiul circa 3.500 de ani î. Hr. Aceştea au fondat 3 sate. Ele creşteau şi se dezvoltau vertiginos, dar au sfîrşit tragic, au ars, fiind părăsite. Pe vetrele lor se observă resturi de case arse, se găsesc obiecte tipice pentru epoca eneoliticului, mileniile IV-III î. Hr.

Analele istoriei pomenesc adesea de Ivancea. Cu cele mai diferite ocazii. Siliştea e menţionată şi într-o gramotă din 28 iunie 1576 (citeşte: „Moldavia v ăpohu feudalizma"). Domnitorul Mihail Racoviţă (sept. 1703 - febr. 1705, iulie 1707-oct. 1709, dec. 1715-sept. 1726) în cea de-a treia domnie a sa, în 1716, confirmă într-un hrisov semnat de el că încă Ieremia Movilă Voievod (aug. 1595 - iunie 1606) i-a acordat lui Nicoară Donici satul Ivancea şi că acesta era pe atunci vornic. Hrisovul se datorează unei cioravăieli din acel an, 1716: Darie Donici, care venise cu pricina la domnitor, şi Grigoraş Stolnicul, care, fără nici un drept, a pus stăpînire pe această moşie.

Domnitorul constată că, într-adevăr, Nicoară Donici dărui moşia succesorului său Andrei Donici, lucru confirmat şi de către Ieremia Vodă, şi-i face dreptate lui Darie Donici. Acest Darie Donici mai este şi ctitorul bisericii din Ivancea, construită în 1789.

Mulţi atentează la această moşie, pentru că e bună şi frumoasă, dar documentele semnate de domnitori, o apără bine. Astfel, pe 8 dec.1797 la domnie e cercetată din nou o împricinare dintre Manolache Donici, proprietarul moşiilor Micleşti şi Ivancea, cu răzeşii din Peresecina, care, de asemenea, ar vrea să pună mîna pe ea, dar din nou rezultatele cercetării sînt în favoarea adevăratului stăpîn.

Apoi, între anii 1812 şi 1844, cînd a decedat, moşier la Ivancea era Iancu Russo, tatăl scriitorului Alecu Russo (1819-1859). De fapt, pămînt pentru agricultură Ivancea avea nu prea mult, proprietarii se înavuţeau din păduri, care înconjurau (şi înconjoară !) satul din toate părţile. Dar pe apa Ivancei mai lucrau 3 mori. În 1817 satul avea 65 de gospodării. În biserică slujeau 2 preoţi, un diac şi un paracliser. Un alt Donici, Nicolae, în 1826 îi vinde vărului său Iancu Russo un iaz şi o moară „de pe apa Ivancei din sus de şleah şi de podul de pe apa Ivancei". În subordinea primăriei Ivancea mai intră satele Brăneşti şi Furceni. (Victor Ladaniuc, Localităţile Republicii Moldova)