Atestat în 1457. Nota statistica (1 iulie 2006). R. Nistru. Distanţe: pînă la c-rul r-nal - 44 km, pînă la st.c.f. Mateuţi - 50 km, pînă la Chişinău - 100 km. Moşia satului - 3.300 ha. Populaţia - 1.181 de locuitori. Gimnaziu, cămin cultural, bibliotecă, centru de sănătate, farmacie, oficiu poştal, grădiniţă de copii, o pensiune turistică, apeduct, monument în memoria consătenilor căzuţi în războiul din 1941-1945. În componenţa comunei intră şi aşezările vecine Ţipova şi Nistreni.
Sat pitoresc cu două biserici, aşternut sub stînci înalte de piatră pe malul drept al Nistrului, mai jos de renumita Mănăstire rupestră Ţîpova. Peste rîu, se văd ca în palmă ogoarele şi casele din Butuceni şi Popencu. Şoseaua urcă pe lîngă Horodişte şi Mincenii de Jos la drumul naţional Rezina-Orhei-Chişinău. Urmele oamenilor care au trăit pe aceste meleaguri coboară pe scara istoriei la o adîncime de peste 40 de secole.
Peşterile naturale din stîncile abrupte ale Nistrului au servit strămoşilor drept casă, cetate şi biserică. Pe timpul dacilor liberi, pe actuală vatră a Lalovei era un sat aglomerat, care a fost pîngărit şi dat pradă focului în timpul invaziei hunilor din anul 376 după Hristos. Tot de pe atunci, pe moşia satului au rămas şi 3 movile funerare - cimitire ale cotropitorilor hoardelor barbare, năvălite de peste Nistru din stepele asiatice.
Letopiseţul scris al acestei localităţi începe încă de pe timpul domniei lui Ştefan cel Mare (1457-1504). Lalova a crescut, absorbind în sine 3 silişti nistrene străvechi - Eţcani, Stodolna şi Cobîleanca. Ocina trecu de la bătrînul Copcici, la nepoata Tatiana. Aflăm despre aceasta din cărţile domneşti ştampilate de voievozii Petru Rareş (16 martie 1529) şi Iliaş Rareş (3 apr.1550).
În 1835 Lalova număra 70 de familii de ţărani liberi, plus 2 familii de mazili. Recensămîntul din 1859 a constatat în Lalova 87 de gospodării şi în Stodolna - 48 de case.
Din portul fluvial Lalova în 1864 au fost expediate cu vapoarele 40.250 puduri de grîu şi 7.000 puduri de porumb, şi în anul următor - şi mai mult: 47.000 puduri de grîu şi 14.550 puduri grăunţe de păpuşoi.
Lalova, în 1870, avea 109 case, 253 de bărbaţi şi 271 de femei, pe cînd Stodolna număra 65 de curţi, 173 de bărbaţi şi 161 de femei. Peste 5 ani, în 1875, în Lalova găsim 125 de ogrăzi şi la Stodolna 74 de case.
La sf. sec. XIX Lalova intra în lista localităţilor basarabene care depăşea 500 de suflete, în 1897 ea număra 678 de oameni, printre care numai 2 săteni nu erau de religie creştină.
În 1906 şcoala laică primară din Lalova era frecventată de 70 de copii.
Din cei 493 de copii de vîrstă şcolară, în 1933 erau înscrişi în cataloage doar 193 de elevi, deşi şcoala dispunea de 4 pedagogi - Ştefan Dahnovici, Gheorghe Chirilă, Trofim Gritcu şi Agnesa Odobescu. Ultima era cea mai tînără, avea 23 de ani, restul o depăşeau ca vîrstă cu 2-3 ani. Sovieticii, după ce în vara anului 1940 au mutat frontiera de la Nistru pe Prut, au numărat şi au fixat în Lalova 1259 de locuitori. (Tudor Iaşcenco, Tudor Ţopa, Localităţile Republicii Moldova)