Atestat în 1727. Notă statistică (oct. 2006). R. Ichel. Distanţe: pînă la c-rul r-nal - 42 km, pînă la Chişinău - 22 km. Populaţia - 200 de oameni. Pensionari – 85. Brutărie, un magazin mixt.

Cronica Ghiculeştilor ne prezintă pentru prima atestare a s. Logăneşti de pe rîul Ichel un caz mai deosebit de celelalte atestări ale localităţilor noastre. Vorba e că vornicul Donici de aici a descoperit o ceată de cazaci, ce se furişase în sat şi a anunţat la domnie, dar domnitorul Grigore Vodă, tot atunci, în 1727, i-a poruncit să-i prindă.

Vornicul nu era mare strateg şi s-a războit cu cazacii toată ziua. În aceste încăierări mulţi cazaci au fost ucişi, alţii - răniţi, dar ceilalţi au fost, totuşi, prinşi şi vornicul Donici a ieşit biruitor. Mai departe, însă, apar informaţii caracteristice pentru foarte multe sate din Ţara Moldovei. Astfel, la 16 ian. 1735 un oarecare Cîrstea din Logăneşti apare ca martor în hotarnica făcută din porunca domnească de către Apostol Donici pentru moşia Ceucari.

Apoi, în 1761 Logăneştii sînt pomeniţi într-o altă hotarnică - a moşiei Iepureni între Ion Donici şi răzeşi. Din 1797 aflăm că Teodor Ioan Nedoba, moşier şi ctitor al bisericii din s. Logăneşti, a fost dragoman al consulatului rusesc la Iaşi, agent diplomatic în Principatele Române şi a contribuit la fuga domnitorului Serbiei Cara-Gheorghe în Rusia. A fost preşedinte al Tribunalului Civil din Basarabia.

În 1803 satul avea 45 de birnici. Localitatea aparţine căminarului Panaite Cazimir. A cumpărat moşia la mezat de la spătarul Constantin Crupenschi. Apoi urmează iarăşi cîteva hotarnici. Astfel, graţie martorilor din Logâneşti, aflăm că Mateuţii erau stăpîniţi de spătarul Manolache Donici, că Paşcanii erau stăpîniţi de moşieriţa Ileana Doniceasa, că Logăneştii erau stăpîniţi şi în 1812-1821 de boierul Teodor Ioan Nedoba. El continua şi acum să fie ctitor al bisericii. Dar avea moşie aici şi Panait Cazimir. Avea ceva pămînt şi preotul Grigore Lupu, care se plînge că nu şi-l poate lua în stăpînire din cauză că potrivnicul lui fuge mereu de judecată.

Panait Cazimir, însă, avea moşie destul de mare, lui i se supuneau 53 de gospodării ţărăneşti, curte boierească bună, cu acareturi de tot felul. Pe 26 noiem 1819 îi scrie scrisoare lui Alecu Afendi de la Iaşi: "V-aş pofti să veniţi la primăvară să vedeţi ce aşezare mi-am făcut, casele şi toate cele din jur şi copaci destui în grădină..."

Mai are votcină aici şi Panait Grigore, fiul lui Calmaţchi, de 62 de ani, cu 2 feciori. Aici, la Logăneşti mai erau şi 40 de curţi de săteni şi 50 de suflete de ţigani. Mihail Cazimir, fiul lui Panait, e şi el boier, are în stăpînire 55 de familii de ţărani (218 oameni), o familie de ruptaşi, 7 familii de ţigani (25 de bărbaţi şi 26 de femei).

În 1862 la Logăneşti se deschide şcoala bisericească parohială. În 1865 devine moşier aici, cu 974 des. de pămînt, Russo. În 1874 din Ignăţei în Lohăneşti e transferat preotul Afon Delinschi, care se bucură de mare stimă între enoriaşi.

Logăneştii se află lîngă magistrala Chişinău - Cernăuţi; imediat ce treci Ratuşul, ei se văd bine înspre asfinţit. Dar anume aici în 1877 acest drum era foarte rău. Pe timp de ploaie era absolut impracticabil şi autorităţile locale cer să fie pietruit. De fapt, atunci acest drum de poştă trecea chiar prin Logăneşti. Se cerea urgent reparat şi podul de peste Ichel. Moşia satului avea 1.036 des., incl. 947 - ale boierului Zinovie Russo. 8 familii de săteni mai înstăriţi aveau cîte 8 des. de pămînt - în total 89 des.

Mai ţineau aici pămînt (şi la Bulăieşti, înspre Nistru, şi cele 3 Jori) şi negustorii Ion şi Victor Sinadino. Între Logăneşti şi Paşcani se întindea o mlaştină mare. Urmele ei, deşi e desecată, mai sînt şi azi. Proprietarii pămîntului se schimbă mereu. În 1886 e încă Zinovie Russo, în 1889 - e deja Vera Russo, în 1904 - Vera Lazo, în 1933 - Petre Lazo.

Satul, însă, rămîne mic. În 1910 avea numai 23 de gospodării cu 117 locuitori. Chiar mai mic, decît era pe vremuri. Dar în 1915 are deja şcoală ministerială cu 64 de elevi.

O rază de lumină îi aduce satului Unirea Basarabiei cu România din 1918. Instituţia românească "Casa Noastră", împuternicită să înfăptuiască reforma agrară, împroprietăreşte 26 de locuitori din Logăneşti cu 95 ha de pâmînt. În 1923 satul are 35 de case cu 160 de locuitori, gospodărie boierească, biserică, primărie. În 1940 - 195 de locuitori, toţi - români, în 1941 - şi mai mic, încît, spre deosebire de alte localităţi, nu e marcat nici cu victime de război, nici cu represaţi.

În 1973 Logăneştii numărau 199 de locuitori, în 1979 - 209 locuitori (94 de bărbaţi şi 115 femei), în 1989 - 242 de locuitori (110 bărbaţi şi 132 de femei), în 2004 - 196 de locuitori. În prezent oamenii îşi lucrează cotele de pămînt în mod individual. (Vladimir Nicu, Localitatile Republicii Moldova)