Atestat în anii 1772-1773. Notă statistică (1 oct. 2006). R. Nistru. Distanţe: pînă la c-rul r-nal – 38 km, pînă la st.c.f. şi mun.Chişinău - 80 km. Punct medical, grădiniţă de copii, bibliotecă, 2 magazine. Cu forţele ecologiştilor, pe malul Nistrului a fost sădit şi amenajat un parc mare.

Nucul în acest sat pitoresc de pe Nistru e regele livezilor. Pomii falnici domnesc pretutindeni  de-a lungul străzilor, în grădinile oamenilor, pe ambele părţi ale şoselei ce leagă localitatea cu reşedinţa comunei, cresc răzleţi în cîmp şi chiar pe toloaca care se aşterne covor verde între sat şi biserică. Ţăranii de aici au făcut din nuc un cult adevărat.

În ţinutul Orhei două locuri vin din trecutul tumultos al timpului cu acelaşi toponim  cetatea de pămînt de pe valea Lopatna cu un pîrău ce se revarsă în Ichel şi siliştea Lopatna, aşezată sub un deal stîncos pe ţărmul drept al Nistrului în aval de Lalova. Deci, e greu să te dumereşti în documentele vechi despre care Lopatna e vorba în cazul în care nu se aduc careva coordonate geografice. Ştim doar că atît cetatea, cît şi siliştea au o vîrstă istorică impunătoare.

Iată ce zic arheologii: „Specialiştii au identificat aici vetrele a 2 staţiuni umane cu o vechime de peste 14.000 de ani şi a 4 sate cu o vechime diferită: cel mai vechi din ele datează din jurul anului 2000 înainte de Hristos, 2 sate au fost întemeiate în perioada romană şi au fiinţat pînă la invazia hunilor din anul 376. Vatra unui sat antic a fost cercetată de arheologi, aici fiind colectate o monedă de aramă emisă în anii 218-222 şi alte obiecte din perioada romană.

În epoca migraţiei popoarelor aici a existat un sătuc amplasat pe vatra părăsită a uneia din localităţile antice. Materialele colectate vin să confirme ideea că satul medieval timpuriu a fost populat din jurul anului 700 pînă în anu11200. Aici s-a găsit o monedă bizantină din sec. VI" (Ion Hîncu. Vetre strămoşeşti din Republica Moldova, Chişinău, 2003).

Odată cu construcţia barajului pentru hidrocentrala de la Dubăsari, aproape toată Lopatna s-a dus sub apă. Satul şia mutat vatra pe platoul din apropiere, lăsînd biserica stingherită sub un mal împădurit la vreun km depărtare. Iar toloaca dintre actualul sat şi biserică e declarată ocrotită de stat, aici e interzis să se are pămîntul, să se zidească clădiri. Toloaca rămîne în continuare un „şantier arheologic".

Lopatna a fiinţat demult, dar în documentele timpului şi-a făcut apariţie abia la recensămîntul din 1772-1773. Satul avea pe atunci 34 de gospodării, moşier aici era căpitanul Ioniţă. Peste un an administraţia militară rusă, interesată să adune cît mai multe impozite, repetă recensămîntul. Dar, spre mirarea conţopiştilor gradati, Lopatna rămase cu numai 8 capi de familii. Majoritatea populaţiei, îngrozită de oştirile venite de peste Nistru, se ascundea prin hîrtoape şi păduri.

Recensămîntul din 1859 a fixat în Lopatna pe Nistru 34 de case, biserică ortodoxă, 171 de locuitori. Lopatna din plasa Susleni, precum afirmă statisticianul basarabean Alexandr Egunov, în 1870 număra 46 de case, 100 de bărbaţi şi 97 de femei.

Prima echipă de arheologi, condusă de G. Fiodorov, a făcut săpături la Lopatna în vara a. 1951, descoperind o aşezare cu mai multe straturi culturale. Printre vasele şi obiectele colectate se aflau şi 2 monede de bronz, una romană din anii 218-222 era noastră, alta bizantină emisă de împăratul Iustinian (527-565), precum şi un brăzdar de fier, mărturie că băştinaşii arau şi cultivau pâmîntul.

Referitor la Lopatna din raza comunei Jora de Mijloc ESM afirmă: „Menţionat documentar în 1500", dar nu indică izvorul. Cert e că siliştea aceasta de la Nistru e foarte străveche, de pe timpul domniei lui Ştefan cel Mare, dar poate că şi de mai înainte. Despre aceasta vorbesc legendele transmise din generaţie în generaţie, obiceiurile strămoşeşti culese şi incluse de Vladimir Curbet în cartea sa „La vatra horelor", editată în 1973. (Localităţile Republicii Moldova, Tudor Ţopa)

RECENT

2018 Sănătatea - Publicaţie de sănătate şi divertisment