Atestat la 20 oct. 1605. Nota statistica (dec. 2006). R. Prut şi Lopatnic. Distanţe: pînă la c-rul r-nal - 22 km, pînă la st. c. f. Lipcani - 28 km, pînă la Chişinău - 250 km

Acest sat a mai purtat denumirile Lopatniţa şi Lopatinţi, iar ruşii îl scriau Lopatinţî. Dar el a fost Lopatnic şi tot Lopatnic a şi rămas, cu nume împrumutat de la pîrîiaşul care curge pe aici. Arheologii constată că aşezări umane pe acest loc au existat şi cu 40 mii de ani în urmă, ei au găsit şi locul, unde au staţionat oamenii, de la ei rămînînd oase de animale, aşchii şi unelte din cremene, tipice pentru paleolit.

Prima staţiune a fost părăsită şi în locul ei au apărut altele două, cu o vechime de 14 mii de ani, apoi şi acestea au fost părăsite, ca în locul lor, cu 8 mii de ani în urmă, să apară încă una. Vestigiile rămase de la ea au trăsături de mezolit.

Cu 6.000 de ani în urmă aici a apărut nu o staţiune, ci primul sat. Locuitorii lui lucrau pămîntul, creşteau vite, practicau diferite meşteşuguri, mai ales, confecţionau unelte din piatră tare, modelau vase din lut. Casele şi le făceau din lemn şi lut, uneori cu două rînduri. Acest sat a ars. Epoca, în care a existat acest sat, se numeşte eneolit. Unele urme arată că după el puţin timp a mai existat pe aici un sătuc, apoi încă unul.

Dar cînd Dacia a fost cucerită de romani aici s-au fondat 5 sate mici. Şi soarta lor a fost tragică. Au năvălit barbarii de peste m. Ural, le-au devastat şi le-au incendiat pe toate. Însă au suferit şi ei pierderi, dovadă fiind movilele funerare din jur. Numai după formarea Ţării Moldovei din 1359 lucrurile s-au mai schimbat, aici întemeindu-se 3 sate. Probabil, locuitorii acestor sate şi au pus început Lopatnicului de azi.

Noi putem urmări evoluţia satului contemporan de la 20 oct. 1605 încoace, de cînd Ieremia Movilă, domnitorul Moldovei, îl pomeneşte într-un document de bună orînduire a acestor pămînturi, deoarece un oarecare Miron cumpărase aici o jumătate de moşie şi trebuia să fie clarificate bine hotarele ei.

Din alte documente aflăm că în acelaşi secol, XVII, a mai stăpînit aceste pămînturi clucerul Ionaşcu, avînd întăritură de la Antonie Ruset Voievod, iar la înc. sec. XIX, în 1817, satul deja îi aparţinea lui Tudorache Ciurea.

În 1859 avea 90 de case cu 478 de oameni. Dar aici pot fi comise şi erori, deoarece unele surse numeau satul şi Bogdăneşti, scriind „Bogdăneşti sau Lopatnic". E greşit, pentru că Bogdăneşti e situat ceva mai sus, azi în r-nul Briceni, iar Lopatnicul rămîne mereu in r-nul Edineţ. .

O mare invazie a rozătoarelor a avut loc in primăvara a 1888. În Lopatnic au fost scoşi la exterminarea lor un număr de 51 de oameni, care erau conduşi de felcerul Cheili. Această echipă a distrus pînă la 28 mai 14.400 de vizuine. Rozătoarele aduceau mari pierderi de recoltă.

În 1958 în Lopatnic a fost scoasă la suprafaţă o comoară, din care s-au păstrat 28 de monede din sec. XVI-XVII. (Victor Ladaniuc, Localităţile Republicii Moldova)