Atestat la 6 sept. 1644. Notă statistică (2006). Distanţe: pînă la c-rul r-nal - 8 km, pînă la st. c. f. Ungheni - 30 km, pînă la Chişinău - 78 km. Gospodării -100. Populaţia - 282 de locuitori. Un magazin. În raza comunei sînt incluse 5 aşezări: Valea-Trestieni, Isăicani, Luminiţa, Odobeşti şi Selişteni cu o populaţie totală de peste 2.200 de oameni.

Cum numai n-a fost denumit şi ortografiat acest sătuc mic de lîngă Boldureştii din părţile Nisporenilor! I-au zis şi l-au notat ba Bîzdăgeni, ba Bazga, ba Bîzdîga, ba Bzdîga, ba Buzdîga, ba Bîzdîca şi iată că apare, în sfîrşit, şi Luminiţa.

Poate din cauza că se menţinea mereu mic, parcă fiind şi parcă nefiind, poate că, din această cauză, nu se găsea un stăpîn cu multă fermitate să insiste asupra denumirii lui - unice şi de nestrămutat. Sătucul, însă, situat mai înspre vest de or. Nisporeni, stătea tăcut şi îndurător între dealuri şi păduri şi le răbda nu numai pe acestea, ci şi toate intemperiile condiţiilor grele de trai ce i se impuneau.

Satul, însă, e destul de vechi. Îl găsim pomenit prima dată într-un document din 6 sept. 1644 de la Vasile Vodă, document, în care e învinuit un oarecare Hariton din cheile Işnovăţului, care l-a pîrît, "fără dreptate", pe Toader Văscan din Hurdeşti pentru o parte de ocină din Bîzdăgenii ţin. Lăpuşna.
După această atestare nu se mai întîlneşte nici Bîzdăgeni, nici-Bîzdîga sau cum s-o mai fi numit el între timp, pînă în 1803, cînd aflăm din "Condica liuzilor" de A. Moruzi că avea 64 de birnici şi era supus Mănăstirii Agapia.

Postelniceasa Elena Iancu avea aici în supunere 5 gospodării din pătura de jos, o vie şi o dumbravă de pădure. În total moşia satului avea 470 des. de pămînt, şi 37 des. de pădure. Cu timpul pădurile atît de pitoreşti de pe aici se mai împuţinează şi mai tîrziu, în 1861, comitetul de statistică al reg. Basarabia ne informează că cele 30 des. de pădure sînt stăpînite de cîţiva proprietari. A. Egunov, tot în acelaşi deceniu, comunică precum că acest cătun e o moştenire lăsată copiilor săi de către preotul Moşanu. Dar acelaşi A. Egunov ne cam dezorientează, înregistrîndu-l în 1870 cu... 2 case, 4 bărbaţi şi 4 femei, precum şi cu 150 de oi şi capre, pentru ca mai apoi, în 1875, să nu mai fie deloc inclus în listă.

Nobilul Anton Buzîcă în 1884 stăpînea aici 117 des. de pămînt, iar Maria Moşanu din Chişinău - 470 des.

La înc. sec. XX, în 1904, sătucul acesta din plasa Boldureşti avea 30 de familii, care stăpîneau 223-des,; de pămînt. Dar satul nu creşte, din contra, se micşorează, ajungînd în 1910 la numai 15 gospodării cu 53 -de locuitori, care aveau numai 117 des. de pămînt propriu. Sătucul nu avea nici un fel de obiecte de menire socială, iar în 1913 avea numai 7 gospodării cu 45 de locuitori.

Dicţionarul statistic al Basarabiei vine cu o informaţie mai optimistă în 1923 Bîzdîga avea 30 de case. Şase familii de ţărani români posedă 56 des. de pămînt cumpărat, iar alte 24 de familii aveau 167 des.;

Cercetătorul Aurel Sava indică asupra unui document, care atestă siliştea la 5 febr. 1798, dar ea, fiind trecută mereu dintr-o comună în alta, ba în Boldureşti, ba în Grozeşti, ba în Soltăneşti, ba în Valea-Trestieni, nu-i de mirare şi că s-au mai risipit unele documente sau că acest mare cercetător să le mai fi şi omis. Sătucul, însă, rămînea mereu cu aceleaşi drumuri gloduroase, în cele din urmă devenind parcă o mahala a s. Valea-Trestieni. Anuarul României constata în 1933 pentru Bîzdîga 69 de locuitori, de aici amplituda demografică urcînd brusc în sus.

Anul 1965 vine cu data de 23 ian., cînd parcă vrea să încheie cu toate nedumeririle, ce persistau în ortografierea numelui Bîzdîga. În continuare satul se va numi Luminiţa şi va creşte mereu, avînd în 1973 deja 248 de locuitori. La Luminiţa a funcţionat o brigadă complexă a k-zului "Zavetî Iliicea" ("Poruncile lui Iliici") cu sediul în s. Grozeşti, Satul avea un mic cămin cultural şi un magazin.

Recensămînturile din 1979, 1989 şi 2004 înregistrează respectiv 224 de oameni (111 bărbaţi şi 113 femei), 273 de oameni (145 de bărbaţi şi 128 de femei) şi 285 de locuitori. După împărţirea teritorial-administrativă din 1998 Luminiţa rămîne fără schimbări inclusă în subordinea primăriei Valea-Trestieni împreună cu satele Isăicani, Odobeşti şi Selişteni, conform ultimului recensămînt oficial împreună întrunind o populaţie de 2.142 de oameni.

Astăzi predomină în localitate modul individual de gospodărire. Elevii şi credincioşii frecventează şcoala şi, respectiv, biserica din Valea-Trestieni. (Victor Ladaniuc, Tudor Ţopa, Localităţile Republicii Moldova)