Atestat la 29 iunie 1661. Nota statistica. (2007). Distanţe: pîna la c-rul r-nal şi st. c. f. Ungheni - 36 km, pînă la Chişinău - 98 km. Suprafaţa moşiei - 2.051 ha. Gospodării - 364. Populaţia - 986 de locuitori.

Primii oameni au venit aici cu peste 14 mii de ani în urmă. Ei au întemeiat o aşezare, urmele căreia au fost descoperite de către arheologi. Pe locurile ei se găsesc diferite obiecte din cremene, specifice pentru epoca istorică a paleolitului (mileniile 40-12 î. Hr.).

Alte 2 sate au luat fiinţă cu cca 5.000 de ani în urmă. Pe atunci oamenii îşi făceau casele din bîrne şi lut, afînau şi semănau pămîntul, creşteau vite, mai ales, cornute, cunoşteau arama, dar majoritatea uneltelor încă şi le ciopleau din cremene, oase sau coarne de animale, lut. În sate erau meşteri buni la modelarea vaselor din lut, pe care le înfrumuseţau cu diverse picturi. Peste un timp satele au ars. Obiectele, ce se mai găsesc pe vetrele lor, ţin de epoca istorică numită în ştiinţă eneolit (mileniile IV-III î. Hr.).

Următorul sat a fost întemeiat după ce Dacia devenise provincie a Imperiului Roman. Locuitorii, fiind agricultori, crescători de vite, s-au stabilit pe aceste locuri fundamental. Aveau case mari, din lemn şi lut, diferite acareturi. Pînă aici veneau negustori romani, care vindeau mârfuri orăşeneşti şi cumpărau de la localnici produse agricole. Satul se dezvolta repede, dar în a. 376 e. n. a fost şi el prădat şi ars de hunii veniţi cu foc şi sabie tocmai de la răsărit de munţii Ural.

Cele 3 movile făcute din pămînt mărturisesc destul de convingător despre prezenţa lor pe aici. Acestea sînt morminte, dar şi documente istorice de mare valoare ştiinţifică.

De fapt, se iscă întrebarea: cînd, totuşi, îşi luă începutul satul actual, dacă la 29 iunie 1661, cînd domnitorul Moldovei, îi întărea lui Dascu şi fraţilor săi moşie la Măgurele, satul deja exista. Aceasta, însă, e cea mai veche ştire documentară despre satul vizat, cu toate că după ea mult timp documentele au tăcut.

La înc. sec. XIX Măgurelele aveau 43 de birnici, în continuare documentele oficiale relatează din nou doar de mici neînţelegeri cu privire la hotarele moşiei, în care figurează nume de localnici.
Noua orînduire socială, sovietică, numără populaţia şi constată câ în Măgurele, la 10 noiem. 1940, locuiau 894 de oameni, incl. 882 de români.

La 1 aug. 1949 în Măgurele, cu toate pierderile din război, foamete şi deportări, se înregistrează, totuşi, 1.036 de oameni, toţi români. Recensămînturile din 1979 şi 1989 pun în condicile lor, respectiv, 1.063 de locuitori şi 943 de locuitori. În fine, ultimul recensămînt, cel din oct. 2004, înscrie în Măgurele 932 de locuitori. (Victor Ladaniuc, Localităţile Republicii Moldova)