Atestat în 1925. Notă statistică (2007). R. Cubolta. Distanţe: pînă la c-rul r-nal – 53 km, pînă la st. c. f. Alexăndreni - 8 km, pînă la Chişinău - 160 km. Gospodării - 75, populaţia - 171 de locuitori. Biserică, şcoală primară, cămin cultural, punct medical, un magazin şi vreo 10 fîntîni. În perioada postbelică acest cătun s-a aflat mulţi ani în componenţa com. Frumuşica din r-nul Floreşti.

Valea rîului Cubolta ocroteşte acest sat lîngă autostrada Bălţi-Floreşti, între localităţile Cubolta şi Putineşti, avînd în preajmă o livadă industrială de pomi fructiferi. Cea mai înaltă colină de pe moşia acestei vetre umane are o altitudine de 215 m, în rest - cîmpii şi lunci mănoase, marcate de 5 movile funerare, rămase moştenire din trecutul nebulos al istoriei.

Arheologii au descoperit aici o aşezare străveche, cu o vîrstă de peste 40 de secole. Locuitorii ei lucrau şi însămînţau ogoarele, creşteau animale, se îndeletniceau cu pescuitul şi vînătoarea, zideau case din bîrne şi lut. Drept unelte de muncă le serveau topoarele, cuţitele, ciocanele cioplite din piatră, modelau vase casnice din argilă. Dar satul a fost mistuit de flăcări. Un alt cuib uman a dat semne de viaţă după cucerirea Daciei de către Imperiul Roman, sat, pe care hunii, care au năvălit din stepele asiatice, l-au incendiat în anul teribil 376, era noastră. Pe vatra pîrjolită arheologii au scos la suprafaţă diferite obiecte din perioada romană, sec. II-IV după Hristos.

Mai tîrziu, după cum mărturiseşte un hrisov din 20 martie 1580, ocina Cubolta se afla în posesia boierului Petre Albotă, mare vătag de Iaşi. În următoarele două secole aici şi-au făcut renume moşierii Ştefan Pavel, Alecu şi Anastasia Leonard, Iancu Balş, Ecaterina Komarov (Leonard), Pan Halipa şi Constantin Mîrza. În 1918 un grup de ţărani din satul Şestaci de prin părţile Şoldăneştilor, privilegiaţi pentru participare la victorioasa bătălie de la Mărăşeşti în primul război mondial, au fost împroprietăriţi cu pămînt pe moşia boierească din Cubolta. Cele 14 familii trecute încoace din Şestaci au fondat cătunul Mărăşeşti la 3 km mai jos de s. Cubolta.

După războiul al doilea mondial populaţia din Mărăşeşti alcătuia o brigadă complexă a k-zului „Progresul" din Frumuşica. Iar în primăvara a. 1998, după ce ţăranii fuseseră împroprietăriţi cu pămînt şi cota valorică, ei au fondat la Mărăşeşti asociaţia agricolă „Voinicel Munteanu" cu 86 de cotaşi.

La sf. sec. XX aşezarea Mărăşeşti însuma 81 de ogrăzi, în care gospodăreau 196 de oameni (190 de români, 4 ucraineni şi 2 ruşi). 52 munceau în agricultură, 73 erau pensionari. Şcoala primară, cu un singur pedagog, aduna în bănci un număr de 12 elevi. Timp de 30 de ani muncise cu osîrdie în această şcoală învăţătorul eminent Vladimir Holodnic. O bună reputaţie avea în localitate mecanizatorul Petru Covalciuc, decorat cu ordinul „Drapelul Roşu de Muncă".

Construcţia bisericii din Mărăşeşti începuse în 1935, dar a fost finisată abia în 1994. (Tudor Ţopa, Localitatile Republicii Moldova)