Oraş. Atestat la 25 mai 1837. Nota statistica (aug. 2007). R. Răut. Distanţe: pînă la c-rul r-nal - 7 km, pînă la Chişinău - 137 km. Populaţia - 2100 de locuitori. Acest mini-oraş, aşezat pe malul stîng al Răutului, între Băhrineşti şi automagistrala Floreşti-Bălţi, întretăiat de linia căii ferate, cu o imensă livadă industrială spre Trifăneşti, are o istorie milenară şi tragică.
O deosebită pondere ştiinţifică au şi cele 19 movile funerare de pe moşia or. Mărculeşti, mărturii materiale ale luptelor înverşunate dintre băştinaşi şi nomazii năvăliţi în lunca Răutului din stepele asiatice.
Iar tîrguşorul Mărculeşti, conform documentelor de arhivă, a dat semne de viaţă după 25 mai 1837, cînd generalul rus Simion Starov, unul dintre „eliberatorii" pricopsiţi în Basarabia cu enorme moşii, a rupt din ocina satului Mărculeşti 400 fălci de pămînt şi le-a dat în arendă unei comunităţi evreieşti, strămutate aici din gubernia Podolia, pentru o perioadă de 12 ani, încasînd anual de la imigranţi 320 rub. de argint.
Astfel, apăru colonia evreiască Mărculeşti, care în 1839 a fost scutită de către administraţia rusă de impozite pe un termen de 10 ani. Peste 10 ani se contură de-a binelea tîrguşorul cu cele 61 case de locuit, o fabrică de săpun, un abator, o cîrciumă şi 2 sinagogi. Localitatea număra 228 de bărbaţi şi 147 de femei, care preferau comerţul şi nu agricultura, precum stipulase administraţia ţaristă.
Cînd se abătuseră anii secetoşi şi ţăranii din satele vecine umblau înfometaţi, coloniştii au pus în vînzare cereale la preţuri fabuloase. Vindeau porumb acei care nu arau şi nu semănau. În primăvara anului 1896 Meier Zavidevcher vînduse 1.450 puduri de cereale cu 500 rub. Abram Sîdic a realizat 3.497 de puduri, Azril Reabinivici - 1.204 puduri, Iţic Vainseli - 3.005 puduri, Şai Stanislavschi - 1.079 puduri. Unii se lăfăiau în bogăţii, alţii, însă, se sufocau de săracie.
Între anii 1902-1911 coloniştii au încărcat şi au expediat din gara Mărculeşti peste hotare 2.628 vagoane cu materie primă agricolă. Iar tîrgul iarna era împotmolit în noroi, vara în praf. Şi, totuşi, populaţia creştea; în 1907 Mărculeşti-tîrg număra 1.662 de oameni. Tot pe atunci tîrgul îşi asigurase legătură telefonică cu Soroca şi Chişinăul, avea şcoală primară.
Cu toate că în 1912 multe familii evreieşti emigraseră în SUA, Argentina şi în Brazilia, colonia continua să crească furtunos. În 1923 ea întrunea 285 de case şi o populaţie de 5.433 de suflete, avea 7 fabrici de ulei vegetal, o moară cu aburi, coop. de consum „Unirea", o bancă populară, zeci de ateliere şi dughene, 6 sinagogi, 9 cîrciumi şi 3 restaurante, o carieră de piatră, 3 depozite pentru rachiu. Şase ani mai tîrziu, în 1929, în tîrg funcţiona un liceu israelit şi o şcoală primară de stat, 26 băcănii, 2 hoteluri, SA „Banca Basarabiei", banca „Comerţul basarabean", în localitate lucrau 7 brutari, 24 de croitori, 10 cizmari, 3 medici şi 2 farmacişti, 9 prăvălii vindeau încălţăminte, 22 - galanterie şi postavuri, 5 comercializau fructe şi legume.
În comunitatea evreiască din Mărculeşti se înfiripase o organizaţie ilegală, care aducea de peste Nistru literatură subversivă bolşevică. La 28 iunie 1940 mulţi au ieşit să întîmpine trupele sovietice cu muzică şi flori. Însă în primele zile de război toate s-au spulberat.
Grele amintiri, reluate din revista ,,Moldova urbană" nr. 5 din 2005. Astăzi numai clădirile unor foste dughene mai amintesc de populaţia evreiască, de tîrgul aglomerat şi gălăgios de cîndva.
În 1952 Mărculeşti obţinu statut de localitate de tip orăşenesc. Aici au fost plasate asociaţiile raionale „Moldselihoztehnica" şi „Moldplodoovoşciprom", baza interraională de comerţ, un punct de colectare a cerealelor, o bază de transport auto, o secţie a fabricii de conserve din Floreşti.
O brigadă a sovhozului-fabrică „Mărculeşti" se specializase în pomicultură livezile industriale păşiseră peste şoseaua Floreşti-Bălţi şi se extinseră pînă la rîul Căinar. În 1973 s-a deschis şcoala profesională, care pînă acum a pregătit şi a dat economiei naţionale peste 8.000 de specialişti - mecanizatori, electricieni, sudori, bucătari ş.a. Apoi a fost construit şi dat în exploatare un aerodrom modern, cu o gospodărie autonomă. E un mini-oraş cu mari perspective.
În baza ÎS "Aeroportul Internaţional Mărculeşti" se citează o Zonă economică liberă. (Vladimir Nicu, Localităţile Republicii Moldova)