Atestat la 20 aug. 1588. Nota statistica (sep. 2007). R. Răut. Distanţe: pînă la c-nul r-nal – 4 km, pînă la st. c. f. Mărculeşti - 2 km, pînă la Chişinău - 131 km. Gospodării - 280, populaţia - 963 de locuitori.
E situat între oraşele Floreşti şi Mărculeşti, întretăiat de calea ferată Bălţi-Rîbniţa, cu 6 izvoare potabile şi un pod peste rîu spre Vărvăreuca. Pe moşia satului se află 13 movile funerare. Arheologii au descoperit în zonă staţiuni omeneşti străvechi cu o vîrstă uimitoare - de tocmai 700 de secole!
„Urmele activităţii umane aici au o vechime de peste 70.000 de ani, ne informează savantul-arheolog Ion Hîncu. În acest sens este concludentă vatra unei aşezări primitive unde au fost atestate oase de animale, cărbune de lemn, obiecte şi unelte din cremene din perioada timpurie a paleoliticului. Puţin mai tîrziu, tot aici s-a format o altă aşezare primitivă, pe locul acesteia fiind colectate unelte şi obiecte din cremene, ţinînd de perioada tîrzie a paleoliticului.
În anii 4500-4000 î. Hr., pe aceste locuri a luat fiinţă o altă aşezare primitivă de proporţii reduse. Pe vatra acestei aşezări au fost atestate obiecte, mai ales vase de argilă din neolitic (mileniul V î. Hr.). În anii 4000-3500 î. Hr. aici existau 3 sate, care au căzut pradă focului, în urma incursiunilor triburilor de nomazi. Pe vetrele satelor au fost atestate obiecte casnice din eneolitic (mileniile IV-III î. Hr.).
Prin anii 1400-1300 î. Hr., aici au fost fondate alte 2 sate, avînd o soartă similară cu cele precedente, adică au fost mistuite de foc. Cam prin 1400 î.Hr. mai apare un sat de agricultori, care întreţineau legături comerciale cu oraşele greceşti din zona Mării Negre. Acest sat a fost, după toate probabilităţile, devastat şi incendiat prin anul 200 î. Hr., cînd a avut loc invazia triburilor germanice ale bastarnilor... După cucerirea Daciei de Imperiul Roman, aici s-a fondat un sat, care a existat pînă în anu1376, cînd satul a fost devastat şi incendiat ca urmare a invaziei hunilor".
Cîte tragedii groaznice s-au iscat în trecut pe vatra acestei silişti din valea Răutului! De-ar avea grai cele 13 movile funerare, ne-ar uimi cu bărbăţia şi stoicismul strămoşilor noştri în nenumăratele lupte cu hoardele încîrdăşite de cotropitori. Arheologii, spre marea noastră bucurie, ne luminează, cu „lanterna” lor, păturile adînci ale trecutului, ne ţin conştiinţa de neam trează.
În timpul recensămîntului populaţiei din Moldova feodală din anii 1772-1773, moşiile Mărculeşti şi Nemţeni erau contopite, aparţineau spătarului Iordache Cantacuzino. Mai apoi acesta o face zestre ginerului său Costache Ghica, mare logofăt. În 1790 satul avea o bisericuţă de lemn, iar în 1836 zidi una de piatră. Recensămîntul din 1859 a găsit în Mărculeşti-sat 52 de case şi 293 de suflete.
Moşia se afla în posesia Varvarei Stavrova, văduva unui general rus. Ţăranilor din localitate le reveneau numai 627 desetine. În 1875 Mărculeştii din coasta Floreştilor rămînea un sătuc mic cu 71 de gospodării, 213 bărbaţi şi 146 de femei. Anii secetoşi de la sf. sec. XIX îi fac pe ţărani să împrumute cereale, să intre în mari datorii.
La Mărculeşti în 1905 erau 60 de copii de vîrstă şcolară, dar nu aveau şcoală, unii elevi bătătoreau zilnic drumul la Floreşti. În 1912 zemstva judeţului Soroca a pus în discuţie problema dacă sătenii din Mărculeşti au nevoie de farmacie şi bibliotecă, dar a lăsat lucrurile baltă.
În toamna 1922, cînd Basarabia deja se afla în componenţa României, ţăranii din satul Mărculeşti au fost împroprietăriţi cu 425 ha de pămînt. Peste un an Mărculeştii-sat număra 140 de case şi 823 de locuitori, avea staţie de cale ferată, telegraf, carieră de piatră, cooperativă de consum „Folosul", şcoală primară. Cînd tocmai oamenii îşi luau avînt, s-a schimbat brusc orînduirea statală şi socială, se dezlănţui războiul, urmat de epidemii, foamete şi de deportări masive forţate.
Un monument, ridicat la gara din Floreşti, aminteşte despre cruzimile regimului stalinist, care încărcase aici în marfare mii de oameni, bărbaţi şi femei, bătrîni şi copii, mînîndu-i cu forţa în Siberia de gheaţă.
În 1923 satul Mărculeşti număra 823 de locuitori, iar peste 50 de ani, în 1973, avea 812 suflete. Aici a funcţionat multă vreme o brigadă de tractoare şi o echipă (zvenou) ale k-zului din Lunga. Din punct de vedere administrativ, satul ba se supunea sovietului sătesc Lunga, ba orăşelului Mărculeşti; din 2002 încoace are primărie proprie, cu primar şi consilieri. Satul îmbrăţişează 327 de case şi peste 1.000 de locuitori. (Tudor Ţopa, Localităţile Republicii Moldova)