Atestat la 10 mai 1844. Nota statistica (aug. 2007). Distanţe: pînă la c-rul r-nal - 8 km, pînă la st. c. f. Căuşeni - 30 km, pînă la Chişinău - 113 km. Suprafaţa moşiei - 1.297 ha.Gospodării - 201. Populaţia - 593 de locuitori.
Caracterizînd s. Marianca de Jos, Zamfir Arbore scria în Dicţionarul său din 1904: „Marianca, Marianovca sau Coromîsla (Cobiliţa), sat în judeţul Akkerman, volosti Alexandrovca, aşezat în valea Feşteliţa. Are 67 de case cu o populaţie de 580 suflete, 173 de vite mari".
Acest sat, ca şi multe altele, a fost studiat de savantul istoric Ion Leaşco, doctor în istorie. El constata că în timpul primei stăpîniri a Rusiei Ţariste (1812-1918) majoritatea satelor basarabene erau locuite de răzeşi moldoveni. În 1859 satul răzeşesc vizat avea 12 gospodării populate de 50 de locuitori. Moşia aparţinea boierului Buznea şi negustorului Cherches.
Arheologii, însă, au descoperit aici vatra unei aşezări umane cu o vîrstă de cca 3.200 de ani şi obiecte din epoca bronzului. Cele 3 movile funerare din jurul satului vorbesc despre invazia în repetate rînduri a triburilor de nomazi, năvălitoare cîndva peste băştinaşi din stepele asiatice.
Actualul sat şi-a găsit oglindire în analele arhivei, începînd cu 10 mai 1844, cînd pe moşia contelui Bechendorf se stabilise cu traiul un grup de ţărani bejenari. În oct. 1850 ei erau deja în număr de 113 bărbaţi şi 76 de femei, care alcătuiau 53 de familii. Cel mai in vîrstă era Chirică Răileanu, care împlinise 71 de ani.
Potrivit datelor oferite de A. N. Egunov, directorul Departamentului de Statistică al Basarabiei, în 1870 Marianovca avea 73 de case cu 380 de locuitori. Alte documente afirmă că la 1906 aici locuiau 440 de oameni, care aveau 44 de copii de vîrstă şcolară, dar şcoala parohială de o clasă frecventau numai 31 de elevi.
La recensămîntul populaţiei, efectuat la 29 dec. 1930, satul înregistrase 120 de gospodării şi 585 de locuitori. Şcoala primară avea anual în cataloage peste 130 de elevi, instruiţi de învăţătorul Dumitru Bogheanu.
În 1973 Marianca de Jos avea 683 de oameni, ei constituiau secţia 3 de producţie a gospodăriei de stat „Pobeda" (,,Biruinţa") cu sediul în or. Suvorov (azi Ştefan Vodă).
Cînd populaţia satului se mărise, în sat s-a deschis şcoala medie incompletă, apoi iar a început să scadă şi la mijl. ultimului deceniu al sec. XX numărul elevilor a ajuns la 94. (Vladimir Nicu, Localităţile Republicii Moldova)