Atestat la 14 mai 1667. Notă statistică: R. Nîrnova. Distanţe: pînă la c-rul r-nal - 16 km, pînă la st. c. f. Bucovăţ - 52 km, pînă la Chişinău - 86 km. Gospodării – 850. Populaţia - 2.395 de locuitori, majoritatea de etnie română. Cooperativa agricolă de întreprinzători de prestare a serviciilor mecanizate „Nismarin".
Biserică, şcoală medie, cămin cultural, 2 biblioteci, c-ru de sănătate, oficiu poştal, grădiniţă de copii, cîteva magazine şi baruri. Monument al sătenilor căzuţi în cel de-al doilea război mondial. Comuna cuprinde şi sătucul Heleşteni cu cei 304 cetăţeni.
Aşezare impunătoare pe rîuşorul Nîrnova, mai jos de Nisporeni, la vest are hotar cu satul Zberoaia de pe Prut, la sud se învecinează cu frumoasa localitate podgoreană Şişcani. Regiune de coline cu vii şi livezi, şesuri întinse şi mănoase.
Siliştea are rădăcini implantate adînc în istorie, dar a fost pentru prima dată menţionată în scris într-un hrisov din 14 mai 1667 pe timpul domniei lui Gheorghe Duca. Aflat în calea puhoaielor de turanici, care veacuri la rînd bătătoreau şleahul de la Ismail spre laşi şi Hotin, siliştea a fost pîngărită în repetate rînduri. Dar continua să se ridice, să crească, înfruntînd anii secetoşi, epidemiile de tifos şi holeră, invaziile pustiitoare de lăcuste. În 1897 satul intra în numărul localităţilor basarabene, care depăşeau 500 de oameni, el avea atunci 762 de suflete umane (408 bărbaţi şi 354 de femei), dintre care 744 erau ortodocşi.
La Marinici Mănăstirea Vatoped de pe Sf. Munte din Grecia a stăpînit multă vreme o moşie bogată în vii, livezi, legumării şi culturi de cîmp.
Zamfir Arbore a văzut această localitate la înc. sec. XX astfel: „Mariniciul, sat în jud. Chişinău, volostea Zberoaia, aşezat într-un hîrtop al văii Nîrnova. Dealul dinspre nord are o înălţime de 101 stânjeni. Are 127 case, cu o populaţie de 1.130 suflete de răzeşi, care posedă 145 desetine de pămînt. Boierul Leonid Bodescu are 161 desetine. Mănăstirea Vatoped posedă 397 desetine. Satul are o şcoală elementară unde se învaţă numai ruseşte."
Deşi era un sat pur moldovenesc, autorităţile imperiale ruse interziseră limba română în biserică şi şcoală, în instituţiile de stat. Pretutindeni se ducea o politică drastică de rusificare forţată a populaţiei băştinaşe. Abia în 1918, după ce Sfatul Ţării votă Unirea Basarabiei cu România, cu neamul secular, limba maternă reveni în şcoală, biserică, în documentaţia oficială zi de zi.
K-zul organizat aici purta denumirea „Biruinţa", se specializase în viticultură şi pomicultură, tutunărit, cereale şi creşterea animalelor într-un mare complex zootehnic. La 1 ian. 1973 el dispunea de 27 de tractoare şi 17 autocamioane, dădea producţie anuală în valoare de peste un mln. rub.
În ultimii ani, ajutaţi de americani, podgorenii de aici îşi croiesc avîntat drum în economia de piaţă. În reportajul „Statele Unite investesc în viitorul comunei Marinici" ziarul „Moldova Suverană” din 14 dec. 2006 scria: „În biroul primarului de Marinici, Ion Croitoru, la un loc văzut, sînt fixate două pancarde cu drapelul Statelor Unite şi mîndrul nostru tricolor.
Pe una scrie că reparaţia primăriei s-a făcut cu asistenţa poporului american, prin intermediul Agenţiei Statelor Unite pentru Dezvoltare Internaţională (USAID) şi proiectul Reforma Administraţiilor Publice Locale (PRAPL)."
Cu începere din sept. 2005, la Marinici s-a procedat la renovarea sistemului de aprovizionare cu apă pentru cetăţenii comunei. Acest lucru extrem de necesar oamenilor a fost înfăptuit tot cu asistenţa poporului american, prin aceeaşi Agenţie USAID, Programul de Dezvoltare Participativă a Comunităţilor (CPP-IREX) în parteneriat cu ONG „Plai natal", fiind renovate 9 fîntîni şi o cişmea.
Cu suportul Programului de Granturi Mici (PGM) al Proiectului „Dezvoltarea Pădurilor Comunale" (PDPC), în sumă de 175 mii lei, la Marinici sînt programate amenajări silvice pe o suprafaţă de 50 ha, precum şi de fînaţuri - pe 35 ha.
E în stadiu de construcţie clădirea unei şcoli noi pentru 704 locuri, cea veche a fost zidită acum trei decenii şi era calculată pentru 380 de elevi. În prezent frecventează lecţiile în două schimburi 522 de elevi, incl. 3 grupe pregătitoare cu 66 de copii. Primăria din Marinici, în scopul accelerării dezvoltării economice, organizează loturi particulare demonstrative, expoziţii agricole, au pus în funcţiune un centru de instruire şi consultanţă pentru ţăranii din comună.
Acelaşi ziar mai relata că, dacă pînă în 2003 satul a avut doar 100 de numere de telefon, actualmente el are deja 600. Gazoductul a ajuns de acum la marginea localităţii, iar lucrările de proiectare a gazificării satului sînt în toi.
Cu suportul Fundatiei SOROS, biblioteca şcolii şi cea sătească au beneficiat de un important lot de cărţi. S-a găsit o soluţie şi pentru Centrul comunitar pentru copii, cu vîrsta de pînă la 7 ani. Acesta a fost găzduit de Casa sănătăţii, în zilele de odihnă aici fiind organizate diverse programe cultural-distractive. (Tudor Ţopa, Localitatile Republicii Moldova)