Atestat la 27 apr. 1605. Nota statistica (2007). Distanţe: pînă în c-rul r-nal - 40 km, pînă la st.c. f. Şoldăneşti - 22 km, pînă la Chişinău (prin Chiştelniţa) - 80 km. Moşia satului - 1.044 ha. Gospodării - 351, populaţia - 910 oameni.
Pe moşia satului se profilează 3 movile funerare din trecutul nebulos al istoriei. Siliştea e menţionată în scris pe timpul domniei lui Ieremia Movilă, la 27 apr. 1605, cînd voievodul judecă pricina dintre preotul Onciul şi stolnicul Grigore Talpă pentru ocina Meşeni. Domnitorul hotărăşte ca popa Onciul să stăpînească satul Meşenî pînă cînd stolnicul îi va întoarce datoria, iar de nu-i va întoarce banii împrumutaţi, preotul să stăpînească satul în continuare (Documente privind Istoria României. Veacul XVII. A. Moldova. Vol.I. Bucureşti, 1951).
La 10 iunie 1623 voievodul. Ştefan Tomşa dăruieşte satul Meşeni lui Ionaşco Cujbă pentru credincioasă slujbă: ,,Care acel sat a fost a lui de moşie şi a fost vîndut de nişte rude ale lui Balică ce-a fost ataman şi le-a pierdut prin hiclenie" (Paul Mihailovici. Documente moldoveneşti găsite la Constantinopol. Iaşi, 1933).
Recensămîntul din 1774 a fixat în Meşenii din ocolul Cîmpurilor, ţinutul Orhei-Lăpuşna, 22 - „toată suma caselor", scădere de la bir s-a făcut pentru 2 mazili (boierii scoşi din funcţie), 6 voluntari „cu ostavcă", un popă, 2 femei sărace şi 4 voluntari încorporaţi în armata rusă.
La 14 iunie 1797 mazilul Cozma Laşcu apăru ca martor la Îndărătnici, unde moşia se recunoaşte drept răzeşească. În 1803 şi la Meşeni 22 de birnici erau răzeşi. Credincioşii băteau mătănii în faţa altarului într-o bisericuţă de lemn construită în 1771.
În 1875 satul Meşeni din volostea Sămăşcani însuma 46 de case cu o populaţie de 376 de suflete. Peste doi ani negustorul Pavel Crangacea încasează de la 43 de familii din Meşeni, pentru loturile repartizate ţăranilor (344 des. de pămînt), 9.173 de ruble, bani grei pe acele timpuri. În posesia proprietarului Crangacea rămăseseră 1.071 des. de pămînt arabil şi 2 mori de vînt. 60 de ţărani nevoiaşi pleacă din Meşeni să-şi caute fericirea pe moşiile altor sate.
Dicţionarul geografic al Basarabiei, alcătuit şi editat de Zamfir Arbore în 1904 la Bucureşti, ne informează: „Meşenii, sat în jud. Orhei, în valea Meşeni, spre nord de Scorţeni. Face parte din volostea Samaşcani. Are 71 case, cu o populaţie de 526 suflete, ţărani români". Peste 6 ani, către 1910, localitatea crescu pînă la 106 gospodării. La 11 noiem. 1915 ziarul „Bessarabskaia jizni" scria că pe frontul primului război mondial căzuse răpus de gloanţe ostaşul Luca Platon din Meşeni.
După actul epocal al Unirii din 1918 Guvernul român i-a împroprietărit în sept. 1922 pe 116 ţărani din Meşeni cu 331 ha de pămînt. Statistica anului următor a constatat aici 109 case, o gospodărie boierească, biserică, şcoală primară, o moară de vînt, primărie, o cîrciumă.
Peste un deceniu Meleşenii aveau 667 de locuitori. Şcoala din Meşeni în 1933 aduna în bănci 104 elevi din cei 191 copii în vîrstă de 6-16 ani, instruiţi de învăţătorii Zaharia Melnic, Elea Costin şi Hariton Zaharia. Primul, în vîrstă de 52 ani, avea o vechime de muncă pedagocică de 25 de ani.
După cumplitele deportări, la 1 aug. 1949 in Meşeni au fost înregistraţi 615 oameni, dintre care 607 moldoveni, 6 ruşi şi 2 ucraineni. Patru decenii populaţia din Meşeni a muncit în 3 brigăzi (de cîmp, pomiviticolă şi de tractoare) ale k-zului „Patria" din Ignăţei. Ţăranii, înzestraţi cu pămînt, în prezent îşi făuresc bunăstarea după gustul şi posibilităţile lor, orientaţi spre economia de piaţă. Ultimele 3 recensămînte oficiale au fixat la Meşeni: 1.002 locuitori în 1979; 897 în 1989; 916 în 2004.(Tudor Ţopa, Localităţile Republicii Moldova)