Atestat la 5 ian. 1890. Notă statistică (2007). R. Ciulucul Mare. Distanţe: pînă la c-rul r-nal - 10 km, pînă la st. c. f. Bălţi - 35 km, pînă la Chişinău - 98 km. Gospodării - 301. Populaţia – 805 locuitori. Gospodării ţărăneşti individuale şi asociate. Biserică, gimnaziu, cămin cultural, bibliotecă, oficiu poştal, punct medical, apeduct. Comuna cuprinde 4 aşezări - Prepeliţa, Mihailovca, Clişcăuţi şi Şestaci cu o populaţie totală de 3.931 de suflete.

Sat în valea rîuşorului Ciulucul Mare, pe partea stîngă a automagistralei Orhei-Bălţi, între localităţile Prepeliţa şi Copăceni. În faţa satului dealul împădurit urcă la altitudinea de 295 m.

Arheologii au descoperit aici o silişte umană cu o vechime de 3.500-2.500 de ani până la Hristos, vatră străbună cu o vârstă de peste 50 de secole. „O altă aşezare datează de prin anii 1300-1000 î. Hr. Şi pe vatra acesteia s-au găsit urme de case arse, diferite obiecte casnice din epoca bronzului" (Ion Hâncu. „Vetre strămoşeşti din Republica Moldova”. Chişinău, 2003, pag. 50). Ultimul sat a fost dat pradă focului de către huni în a. 367 e. n. Lăsând mărturie o movilă funerară.

Actuala localitate, conform unui act păstrat în Fondul 134 al Arhivei Naţionale, are ca zi de botez 5 ian. 1890. Boierul Mihail Oganovici la înc. sec. XX stăpânea în Mihailovca şi la Drăgăneşti 1.298 des. de pământ. În 1910, acest sătuc din volostea Pepeni, preluînd numele proprietarului - Mihail, întrunea 76 de case cu o populaţie de 144 de locuitori. Poşta se afla la Teleneşti, la o depărtare de 11 verste. Credincioşii aparţineau parohiei Copăceni.

În sept. 1922, în cadrul reformei agrare înfăptuite de Instituţia română „Casa Noastră”, 77 nevoiaşi din Mihailovca au primit 421 ha de pămînt sustras din moşiile boiereşti. Către a. 1933 populaţia satului sporise la 568 de suflete. Administraţia sovietică la 10 noiem. 1940 a înregistrat aici 754 de oameni, dintre care 702 de etnie ucraineană, 24 de moldoveni şi 28 de ruşi.

Bărbaţii căzuţi în războiul din 1941-1945, iar ei au fost mulţi la număr, sunt incluşi la primărie într-o listă comună cu acei din alte 3 localităţi. Deportărilor staliniste au fost supuse 7 persoane, reabilitaţi cu o întârziere de cinci decenii, în 1990. Invalidul A. Vatamaniuc, după ce suportase cu mare chin doi ani cumpliţi de foamete, scrise o plângere la Ministerul Ocrotirii Sănătăţii, că e ţăran sărac, cu 1,5 ha de pământ, „mi s-a luat calul în kolhoz, dar pâine la stat sînt impus să dau". În aug. 1945 Mihailovca rămăsese cu o populaţie de 706 suflete.

K-zul „Voroşilov", organizat aici în 1950, peste ani a fost comasat cu gospodăria agricolă colectivă din Prepeliţa, purtînd un nume vitreg -„XXIII siezd KPSS" („Congresul XXIII al PCUS"), satul Mihailovca a fost transformat într-o brigadă. Şi abia la sf. sec. XX, când ţăranii au fost înzestraţi cu pământ şi cotă valorică, ei au început să-şi valorifice forţele de muncă inventivă, să se asocieze pe baza altor principii, dictate de economia de piaţă. Deşi în martie 1991 populaţia din Mihailovca se declarase gata să participe la referendumul unional de consolidare şi păstrare a URSS. (Tudor Ţopa, Localitatile Republicii Moldova)