Atestat în 1921. Notă statistică (2006). Distanţe: pînă la c-rul r-nal Grigoriopol - 28 km, pînă la st. c. f. Zatişie (Ucraina) - 35 km, pînă la Chişinău - 90 km. Populaţia - cca 180 de oameni. Şcoală primară, bibliotecă, magazin, monument.
Aproape de Mocearovca specialiştii au constatat existenţa unei străvechi movile funerare. Aceasta ne sugerează ideea că pe aici cu sute de ani în urmă au poposit oameni nomazi. Aceştia, ca şi în alte locuri, erau războinicii de dincolo de munţii Ural, care umblau cu păşunatul cailor, dar şi cu prădarea localnicilor. Ei năpădeau vijelios asupra satelor, ucideau, aprindeau casele, băgînd spaima în băştinaşi prin cruzimea lor.
Dar aceştia nu întotdeauna o luau la fugă, le opuneau o rezistenţă dură, de multe ori provocîndu-le jertfe, pe care nomazii le înmormîntau sub movile mari de pămînt.
Prima atestare documentară o găsim în ESM, vol. 4, la pag. 413, care a dispus de răspunsurile sovietului sătesc Carmanova la ancheta sa. Cam bănuim cum se îndeplineau aceste anchete, dar de alte surse nu dispunem. Oricum, adevărul e pe aici, pe aproape. Că e o aşezare tînără, nu are, după cum se vede, nici o sută de ani.
Siliştea rămînea mereu mică, nu prea creştea, dar, după cum relatează cei care au îndeplinit ancheta solicitată de ESM, nu fără un pic de mîndrie, a dat şi oameni mari: polkovnikul Armatei Sovietice Alexei Rusnac şi chirurgul Boris Rusnac.
Pe atunci Mocearovca apare şi pe harta RASSM. Acesta poate fi cel mai convingător document. Satul, adică, deja exista. Harta e inclusă în manualul Gheografia Moldovei, editat la Balta. Locul, pe care se află el, e umed, puţin cam mocirlos, de aceea, probabil, şi a fost denumit Mocearovca. Aşa şi a dăinuit el mulţi ani la rînd, în subordinea sovietului sătesc din Carmanova, dar în 1978, după cum citim în „Moldova Socialistă", e transferat în sovietul sătesc Maiac.
Dar nu pentru mult timp, pentru că recensămîntul din 1979 îl notează din nou în subordinea sovietului Carmanova. Cu 303 locuitori, inclusiv, 128 de bărbaţi şi 175 de femei. După cum se vede, satul îşi micşorează mereu numărul populaţiei, dat fiind faptul că ESM arată pentru anul 1973 cu 37 de locuitori mai mult.
Următorul recensămînt, cel din 1989, găseşte în Mocearovca următoarea situaţie: 85 de bărbaţi şi 108 femei, în total 193 de oameni. În 10 ani populaţia satului s-a micşorat cu 110 oameni. Şi Mocearovca a pierdut în războiul al doilea mondial cîţiva oameni: Vladimir Glusac, Vasile Gotco, Andrei Gruzin, Ivan Lescov şi Chiril Şveţ.
Acum Mocearovca, situată chiar la frontiera cu Ucraina, în partea de nord -est aproape contopindu-se cu satul ucrainean Pavlovca, îi are de cei mai apropiaţi vecini din RM pe satul Carmanova şi cătunul Fedoseevca, după care, la încă 2-3 km, se înalţă cea mai mare altitudine de pe aici - de 209 m deasupra nivelului mării. Pe pămînturile din jur creşte bine viţa de vie.
Cînd în Moldova domnea agricultura colectivizată, aici se afla o brigadă de cîmp a Sovhozului-Şcoală de Zootehnie şi Medicină Veterinară cu sediul în Carmanova. Mari probleme cu colectivizarea pe aici n-au fost, satul era mic şi populaţia lui n-a putut manifesta o oarecare opoziţe.
Totuşi, în 1949 au fost deportaţi în reg. Tiumen, acuzaţi de colaboraţionism, Iosif Cernenco şi soţia sa Domna, primul „colaboraţionist" avînd 66 de ani, iar al doilea - 56. Au fost reabilitaţi în 1991, cînd nu mai erau în viaţă. (Victor Ladaniuc, Localităţile Republicii Moldova)