Atestat la 10 noiem. 1590. Notă statistică (2007). R. Prut. Distanţe: pînă la c-rul r-nal şi st. c.f. Ungheni - 15 km, pînă la Chişinău - 121 km. Populaţia - 640 de locuitori. Biserică, gimnaziu, punct medical, cămin cultural, bibliotecă, un magazin. Localitate componentă a comunei Valea Mare. Comuna înglobează 4 localităţi - Valea Mare, Buzduganii de Jos, Buzduganii de Sus şi Morenii Vechi, cu o populaţie totală de peste 3.300 de oameni.
Sat în aval de Ungheni, aşezat în Valea Mare, între localităţile Valea Mare şi Costuleni, pe şleahul voievodal ce cobora din Iaşi prin Ţuţora spre Lăpuşna. Moşia satului e punctată cu 3 movile funerare, rămase de la hoardele barbare de nomazi, care au năvălit în lunca Prutului din stepele asiatice multe secole în urmă. Ele mărturisesc că băştinaşii i-au zătrit în lupte crîncene.
Morenii Vechi au fost menţionaţi în scris la 10 noiem.1590 pe timpul domniei lui Petru Şchiopul (Catalogul documentelor moldoveneşti din arhiva istorică centrală a statului, vol. 1. Bucureşti, 1957). La 15 sept 1662 vornicul Divanului Domnesc Vasile Stărbăţ informează Mitropolia din Iaşi că, la porunca voievodului Eustratie Dabija, a hotărnicit „satul Costuleni dinspre Morenii din Valea Mare". Morenii erau un sat domnesc.
La 22 ian. 1701 voievodul Constantin Duca întăreşte Mănăstirii Cetăţuia din Iaşi „satul Moreni pe apa Prutului cu bălţi de peşte, cu branişte şi cu ţarină în cealaltă parte a Prutului". Într-o carte domnească pentru egumenul Mănăstirii Cetăţuia din 10 noiem. 1741, aprobată de voievodul Constantin Mavrocordat, se cere ca ţăranii de pe moşia mănăstirească Moreni „să slujească 6 zile pe an şi să dea dijmă obişnuită".
Recensămîntul populaţiei din Moldova feodală, făcut la insistenţa administraţiei militare ruse în 1772-1773, a fixat în Moreni 44 de ogrăzi. În 1803 Mănăstirea Cetăţuia avea aici 32 de birnici.
Statisticianul rus Alexandr Egunov, în 1875, numărase în Morenii din volostea Ungheni 35 de case, 67 de bărbaţi şi 73 de femei, 120 de cai, 300 de vite cornute mari, 419 ovine, menţionînd că localnicii „trăiesc sărăcăcios". Către 1880 Mănăstirea „Sf. Mormînt" stăpînea aici 924 des. de pămînt arabil şi toloacă, 260 des. de pădure, 2 heleşteie cu peşte. În proprietatea ţăranilor se aflau 226 des, de pămînt.
Dar iată cum a văzut această localitate Zamfir Arbore, la 1904, în Dicţionarul geografic al Basarabiei: „Moreni, sătuc în jud. Bălţi, aşezat în Valea-Mare, aproape de satul Valea-Mare. Face parte din volostea Ungheni. Lângă sat sunt două heleşteie. Are 38 case, cu o populaţie de 193 suflete. Împrejurul satului sunt păduri. Ţăranii au pămînt 171 desetine, Mănăstirea Sf. Munte are aici 1093 desetine câmp şi 260 desetine pădure." Deci, la sf. sec. XIX moşia Moreni trecuse de la Mănăstirea „Sf. Mormînt" din Ierusalim la Mănăstirea de pe Sf. Munte din Grecia.
După ce Sfatul Ţării, la 27 martie 1918, votase Unirea Basarabiei cu România, spulberînd frontiera de pe Prut, ţăranii din Morenii Vechi căpătaseră posibilitatea să-şi vadă neamurile din Morenii de peste Prut. În toamna anului 1922 un număr de 104 nevoiaşi au fost împroprietăriţi de Instituţia funciară română „Casa Noastră" cu 547 ha de pămînt sustras din moşiile mănăstireşti. Peste un an statistica a fixat în Morenii Vechi 114 case, 130 de bărbaţi şi 150 de femei, şcoala primară, 2 cîrciume, primăria. În 1933 satul număra de acum 504 locuitori. Învăţătorii Constantin şi Eleonora Zamcanu reuşiseră să aducă în bănci 93 din cei 170 de copii de vîrstă şcolară.
În 1940, cînd sovieticii au mutat cu brutalitate şi forţă frontiera de la Nistru pe Prut, în Morenii Vechi trăiau 614 moldoveni. În zorii zilei de 22 iunie 1941 ei au fost luaţi prin surprindere de explozii şi împuşcături, războiul trecea Prutul. Bărbaţii mobilizaţi pe front şi căzuţi în lupte sînt incluşi într-o listă comună cu cei din Valea Mare.
În toiul foametei din 1947 a fost creat cu mare scîrţ k-zul „Stalin”, dar întrucît cei mai înstăriţi gospodari nu se lăsau mînaţi „la hurtă", staliniştii au urzit un nou plan de îngrozire - deportări masive „de chiaburi" în Siberia.
K-zul „Stalin” a gîfîit pînă prin 1955, după ce au fost dezvăluite crimele odiosului cult stalinist; în baza mai multor sate a fost creat sovhozul-fabrică „Prut", cu imense livezi şi legumării, care-şi avea sediul în Ungheni.
La Morenii Vechi munceau cu sîrguinţă pe ogoare şi în livezi 2 brigăzi, făurind faima acestei enorme gospodării agricole moderne. Experienţa acumulată le ajuta ţăranilor de aici să prospere în ani de complicată tranziţie la economia de piaţă. (Tudor Ţopa, Localitatile Republicii Moldova)