Atestat la 25 iulie 1602. Notă statistică (oct. 2007). R. Răut. Distanţe: pînă la c-rul r-nal - 25 km, pînă la Chişinău - 52 km. Gospodării - 64, populaţia - 163 de oameni, incl. 155 - români. Monument, un magazin.

Puţin mai jos de Butuceni, cu mănăstirea sa rupestră şi cu o deosebită arhitectură rurală, pe aceeaşi parte stîngă a Răutului, la gura unui laţ brusc de serpentină fluvială, îşi ia start Morovaia, cu arhitectură analogică, garduri de piatră, acareturi de piatră, beciuri de piatră, cărări de piatră. Startul şi-l ia sătucul, dar îl opresc marile stînci calcaroase care se ţin lanţ pînă hăt dincolo de Măşcăuţi.

A fost cică întemeiat de 2 bătrîni - Pavel şi Iordache. Chiar de-i mic şi în zilele noastre, sătucul are o vîrstă respectabilă. E pomenit într-un vechi document cu data de 25 iulie 1602, cu numele Movîlova, arătîndu-se, totodată, că se află pe Răut, aproape de Trebujeni.

Peste numai cîţiva ani, la 12 oct. 1616, apare ca punct de hotar deja cu numele lui adevărat - Morovaia, la fel şi în 1617, cînd e pomenit într-o hotarnică a s. Măşcăuţi. Uneori mai apare denumit şi Peştera, „unde a fost Orheiul cel Vechi". În 1633 a fost dăruit lui Pătraşcu Gogolia.

Apoi, rămînînd mereu numai cu vreo cîteva case, satul vreme îndelungată nu mai apare în documente. I se face loc în listele localităţilor Imperiului Rus, editate la Sankt-Petersburg în 1861, din care aflăm că întrunea numai 9 case cu 38 de oameni (20 de bărbaţi şi 18 femei).

Despre moşia siliştei nu ni se spune încă nimic, în schimb, din alt document, aflăm că avea 40 des. de pădure. Aflăm şi aceasta în 1865: răzeşii au aici 703 des. de pămînt. Se subliniază că nu avea biserică, dar parcă numai biserică nu avea sătucul!? Statisticianul Alexandr Egunov în 1870 ne furnizează şi alte date: satul avea... 6 case cu 32 de oameni (17 bărbaţi şi 15 femei), 7 cai, 8 vite cornute mari. În 1872 e lovit de holeră. În 1875 iar ajunge la 9 case. Mai apar şi 2 mori de vînt.

Toate datele statistice în aceşti ani se dau împreună cu ale Butucenilor. Astfel, în 1884, împreună aveau 91 de case cu 468 de oameni. Aici avea 117 des. şi Mănăstirea Sf. Munte Athos. Spre sf. sec. XIX aici erau plantate cu viţă de vie 11 ha de pămînt. În sec. XX satul trece cu 49 de case, cu 324 de locuitori şi cu 110 vite, iar în 1910 vine chiar cu 68 de case, 330 de locuitori, cu 383 des. de nadeluri şi 150 des. de pămînt propriu. Anul e bun, un venit frumos le aduce oamenilor, mai ales, tutunul, dar nu-i scoate din sărăcie.

Le schimbă viaţa spre bine doar unirea din 1918 a Basarabiei cu România. Instituţia „Casa Noastră" îi înavuţeşte pe 69 de ţărani nevoiaşi din Morovaia cu 147 ha de pămînt fără răscumpărare.

La 18 iulie 1923 trece pe aici, în drum spre Butuceni, ÎPS arhiepiscop Gurie. Toată lumea a ieşit în drum, întîmpinîndu-l cu mare alai, arhiepiscopul i-a binecuvîntat pe toţi, iar copiilor le-a dăruit iconiţe. Satul avea primăria sa. În 1933 număra 335 de locuitori. Parfenie Mîndru a deschis o carieră de piatră.
Recensămîntul din 1940 înscrie în Morovaia 422 de locuitori, printre ei vieţuind un rus şi cîţiva ucraineni. Satul era trecut ba în r-nul Orhei, ba în Criuleni, ba în Susleni.

În aug. 1949 satul se micşorase din nou, rămînînd cu 304 oameni. Celelalte recensămînturi, din 1979, 1989 şi 2004, au totalizat o continuă descreştere a numărului de locuitori. Oricum, în martie 1991 un număr de 166 de locuitori din Morovaia s-au pronunţat ferm contra referendumului de păstrare a Imperiului Sovietic.
ESM prezintă satul, denumindu-l Morovai. Ea îl fixează cu 292 de locuitori în 1973. Aici activa o brigadă complexă a k-zului „Pobeda" (,,Victoria") cu sediul în Trebujeni. Avea şc. primară, club cu instalaţie staţionară de cinema, un magazin, monument. (Victor Ladaniuc, Localitatile Republicii Moldova)

RECENT

2018 Sănătatea - Publicaţie de sănătate şi divertisment