Ambiţia e un lucru rău. (Herodotus)

Acela a cărui fire năzuieşte spre mai mult nu gândeşte şi nu vrea nimic just; el evită prietenii şi întreaga cetate. (Euripides)

Cele mai multe dezbinări se ivesc în cetăţi din cauza ambiţiei. (Aristoteles)

In sufletele cele mai mari şi în spiritele cele mai strălucite se iveşte adesea dorinţa de onoruri, demnităţi, putere şi glorie. (Cicero)
ambiție
Ambiţia sileşte pe mulţi muritori să devină falşi, să aibă altceva ascuns în suflet, altceva pe limbă, să preţuiască prieteniile şi duşmăniile nu în sine, ci după avantajele (pe care le oferă) şi să aibă mai degrabă o înfăţişare bună decât un caracter bun. (Sallustius)

Adesea ni se pare că ne-am retras din dezgust pentru treburile politice şi din cauza unei situaţii funeste şi neplăcute; totuşi, în acea izolare în care ne-a aruncat frica şi oboseala, câteodată se reaprinde ambiţia. Căci ea n-a încetat fiindcă a fost curmată din rădăcină, ci fiind (numai) obosită sau chiar mâniată, din cauza împrejurărilor nefavorabile. (Seneca)

Virtutea şi ambiţia nu stau împreună. (Montaigne)

Cei ambiţioşi, dacă găsesc calea deschisă pentru ascensiunea lor şi înaintează mereu, sunt mai degrabă activi decât primejdioşi; dar dacă sunt împiedicaţi în dorinţele lor, ei devin nemulţumiţi în taină, privesc cu ochi răi oamenii şi treburile şi sunt cei mai satisfăcuţi când lucrurile dau înapoi; ceea ce-i însuşirea cea mai rea la servitorul unui prinţ sau al unui stat. (Bacon)

Ambiţia oricărui om se umflă pe măsură ce-i creşte puterea. (Oxenstierna)

Se pare că orice om are câte o ambiţie, dacă nu pentru înţelepciune, cel puţin pentru fleacuri; el caută să se facă faimos, dacă nu prin bunul simţ, atunci prin nebunie.

Oricât ar înainta unii, datorită virtuţii, spre moderaţiune şi înţelepciune, cel dintâi prilej de ambiţie îi duce cu cei mai avizi, mai violenţi în dorinţele lor şi mai ambiţioşi: cum să rămâi nemişcat, când totul merge, când totul se agită, şi să nu alergi unde aleargă ceilalţi? (La Bruyere)

Sclavul n-are decât un stăpân; ambiţiosul are atâţia stăpâni câţi oameni li pot fi de folos carierei sale.

Cel mai mare rău pe care-l poate face oamenilor soarta este de a-i face să se nască slabi în resurse şi ambiţioşi. (Vauvenargues)

Eu îmi înfăţişez în minte o împărăţie mare, pe care ambiţia neastâmpărată a unui singur om o agită şi o pustieşte până ce totul e distrus şi statul piere.

Este o mare nebunie să pierzi înlăuntru pentru a câştiga în afară, adică să renunţi complet sau în mare parte la linişte, timp liber şi neatârnare, în schimbul strălucirii, rangului, pompei, titlului şi onoarei.
(Schopenhauer)

RECENT

Aspecte epidemilogice ale izbucnirilor cu boli diareice acute în Republica Moldova (Nadejda Gafin, Aliona Nastas, Ion Bîrcă, Adrian Cotelea, Vasile Sofronie)
02.01.2020

În articol sunt prezentate unele aspecte epidemiologice ale izbucnirilor cu boli diareice acute (BDA) în Republica Moldova în anii 2014-2 [ ... ]

Impactul asupra sănătății și cel socioeconomic al morbidității prin varicelă în Republica Moldova (Silvia Negară, Vasile Sofronie)
02.01.2020

A fost studiată și analizată epidemilogic morbiditatea prin varicelă în Republica Moldova în perioada 1985-2017. Studiul dat este unul [ ... ]

2018 Sănătatea - Publicaţie de sănătate şi divertisment