Ce ar putea să însemne pentru noi în condiţiile zilei de astăzi, a crizei prelungite pe toate palierele societăţii noastre, de la cel social până la cel economic şi cultural, sărbătorirea unui jubileu de ponderea celui a 110 ani de la naşterea savantului igienist Iacov Reznic? Un prilej de pomenire a unui om cu inimă caldă şi suflet larg care a lăsat în simţirile noastre, a ucenicilor săi, amintiri de neuitat, o boare de bunătate care ne învăluie şi până astăzi?

O posibilitate unică de a pune în valoare peste ani un ilustru savant şi talentat pedagog, doctor habilitat în ştiinţe madicale, profesor universitar, Om Emerit în ştiinţă al R.S.S.M? O şansă de a reabilita un sistem de valori, o şcoală ştiinţifică creată cu atâţea ani în urmă de către Iacov Reznic la catedra noastră în domeniul igienii muncii? Un pretext pentru fiecare din noi de a ne regăsi în această şcoală, de a ne reface speranţele? Sau ce altceva?

Dar să revenim la personalitatea lui Iacov Reznic. Actele arată că savantul s-a născut la 5 ianuarie 1902 într-o familie obişnuită din oraşul Orhei, care la vremea ceia a trecut prin toate dificultăţile posibile şi imposibile ale timpurilor: război, foamete, sărăcie.

Probabil că anume aceste dificultăţi l-au şi deprins de mic copil cu munca, disciplina, perseverenţa. Nu i-a fost uşor, dar având asemenea calităţi, a putut răzbate şi până la urmă s-a înscris la Institutul de Medicină din Odesa pe care l-a absolvit în anul 1925, urmând în continuare să activeze apoi în calitate de medic sanitar chiar în oraşul studenţiei. De ce oare?

Oare nu pentru că încă de pe atunci, de la primii paşi de medic practicant, a visat totuşi la o muncă de cercetare? Aşa se face că cinci ani mai târziu, în 1930, îmbrăţişează activitatea didactică, fiind angajat în calitate de lector asistent la institutul unde şi-a făcut studiile. Din acel moment a început cariera şi biografia fulminantă a unui ilustru savant şi pedagog care s-a împlinit şi-a dat roade, lăstărind într-o mulţime de alte biografii ale ucenicilor săi, pe parcursul aproape a jumătate de secol.

Iat-o! Din anul 1930 şi până în anul 1935 deţine funcţia de lector-asistent, din anul 1935 până în anul 1937 – de conferenţiar, iar din anul 1937 până în anul 1941 – cea de şef al catedrei de igiena muncii a Institutului de Medicină din or. Odesa. În acelaşi timp, din anul 1939 până în anul 1941, exercită în paralel şi funcţia de decan al Facultăţii de igienă şi sanitarie. Războiul,venit pe neaşteptate, îi schimbă traectul biografic, evacuîndu-se împreună cu alte cadre didactice în partea asiatică a ţării unde, din anul 1941 până în anul 1945, conduce catedra de igienă generală a Institutului de Medicină din or. Samarkand.

Spre sfîrşitul războiului , în anul 1945, revine iarăşi la Odesa unde reorganizează din nou catedra de igienă a muncii, exercitînd totodată, din anul 1945 până în anul 1953, şi funcţia de decan al Facultăţii de igienă şi sanitarie. De la Odesa vine mai târziu în Moldova unde începând cu anul 1960 şi până la sfîrşitul vieţii sale se află în fruntea catedrei de igienă Generală a Institutului de Medicină din Chişinău. Aceasta este cariera lui. Acesta este drumul lui. Un drum care poate puţin cu ce se deosebeşte de alte asemenea drumuri la timpul respectiv.

Este de ajuns însă să aruncăm o privire asupra sutelor de articole cu semnătura lui, semănate prin monografii şi anale ştiinâifice, pentru ca din subterana acestui drum să ţîşnească imediat o intensă activitate spirituală, o neadormită muncă a gândului, care se încheagă într-o veritabilă operă ştiinşifică. Nu întâmplător odată cu venirea lui la Chişinău se inaugurează cursurile de igiena alimentaţiei, muncii, a mediului, a copiilor şi adolescenţilor, de radioigienă, igiena militară.

Activitatea didactică a lui Iacov Reznic din această perioadă include prelegeri admirabile, expuse cu simplitate şi claritate, cu mare forţă de convingere şi seriozitate, reuşind să insufle studenţilor o deosebită dragoste pentru igienă ca disciplină de studiu. Iacov Reznic a ştiut ca nimeni altul să ridice prestigiul igienistului la rang egal cu cel al terapeutului şi chirurgului. Aceste cursuri au pus piatra de temelie a noii facultăţi şi-au crescut primele generaţii de medici igienişti cu pondere serioasă în practica medicală din republică, care au aşezat igiena la baza întregului sistem de sănătate.

Dincolo de imensa munca organizatorică, didactică punctul culminant al eforturilor lui Iacov Reznic, depuse pe altarul medicinei a fost şi va rămâne pentru totdeauna însă fondarea şcolii ştiinţifice de igienă a muncii în agricultură şi în toxicologia pesticidelor. Republica Moldova era la vremea ceea şi mai este încă astăzi un ţinut eminamente agricol. Sănătatea omului se plămădea în germene şi mai apoi se consuma până la maturitate la munci grele şi nocive. Pe plantaţiile de tutun şi de sfeclă de zahăr. În vii şi livezi.

În zootehnie. Conştient de această realitate Iacov Reznic a îndreptat în mod prioritar cercetările colectivului catedrei de igienă generală spre studiul condiţiilor de muncă ale muncitorilor la maşinile de plantare a răsadului de tutun şi legume, la cultivatoarele şi agregatele de afânare a solului, de ploaie artificilă; precum şi a impactului asupra organismului uman produs de maşinile speciale folosite în pomicultură, legumicultură, de combinele pentru recoltarea castraveţilor, tomatelor, pentru strânsul morcovilor, de liniile pentru sortarea tomatelor. Iacov Reznic era un promotor fervent al progresului tehnico-ştiinţific. Dar atenţie,un progres care să protejeze omul, să-l repună în formula lui clasică, umanitară. „O minte sănătoasă într-un corp sănătos. Aceasta trebuie să fie ţinta progresului!"- îi plăcea lui să repete. Cei care l-am cunoscut păstrăm până astăzi în auz aceste cuvinte.Poate pentru că realităţile de atunci erau complect altele.

Cercetările noastre desfăşurate pe un larg plan social arătau că mecanizarea intensivă, necugetată iscă în procesul de muncă uman, hipodinamia şi monotonia, care provoacă o încordare neuropsihică extremă a organismului. Plusam la această încordare factorii nocivi ai chimizării abuzive şi omul care a locuit de milenii pe acest meleag de rai se pomenea la un moment dat în faţa unui pericol de moarte. „Ce facem?"- ne uitam noi muţi în ochii învăţătorului, cu datele de cercetare în mână." „Puneţi în capul unghiului igienistul!"- spunea el calm. Aşa s-a constituit pe la mijlocul anilor şasezeci la Institutul de medicină din Chişinău un grup de cercetători igienişti care sub conducerea şi acoperemântul ideologic al profesorului universitar Iacov Reznic, au detectat curajos operaţiile tehnologice grele, de regulă efectuate manual, ale procesului de producţie agrar din Moldova precum şi nocivităţile lui, elaborând sistemic sarcinile principale de raţionalizare a tehnologiei din producţia agricolă, de facilitare a munci, de asanare a mediului ambiant pentru zeci, sute de ani înainte.

Ecologiştii de astăzi, reprezentanţii diferitelor organizaţii nonguvernamentale, politicienii, globaliştii care jonglează astăzi pe sticlele televizoarelor cu normele de protecţie a mediului , cu standardele de igienă europene şi responsabilităţile autorităţilor vizavi de aceste exigenţe nu vor şti niciodată probabil ca multe din ideile lor s-au născut chiar la noi acasă, aici la Universitate, sub îndrumarea lui Iacov Reznic. Primul a rupt gheaţa Victor Vangheli care cu aproximativ cincizeci de ani în urmă a scris teza de doctorat „Studiul sanitro-toxicologic al hexaclorbutanului ca fumigant pentru combaterea filoxerei". Au urmat Gheorghe Sprincean cu „Studiul igienic al condiţiilor de muncă şi măsurile de asanare la fabricile de fermentare a tutunului" şi Ion Hăbăşescu cu „Evaluarea igienică a condiţiilor şi regimului de instruire al adolescenţilor de 15-16 ani în colegiile cu profil de viticultură".

Anul 1970 marchează cea mai productivă perioadă în cariera profesorului Iacov Reznic. Ucenicii lui au susţinut la această etapă şase teze. Cea de doctor habilitat concepută de Henrieta Rudi pe tema „ Igiena muncii în viticultura contemporană" şi 5 teze de doctorat cu temele „Caracteristica fiziologico-igienică a lucrărilor manuale şi mecanizate din pomicultură" de Nicolae Bucun, „Unii indici ai proceselor de oxidare şi reducere la actiunea hexaclorbutadienului asupra animalelor" de Valentin Gudumac, „Influenţa hexaclorbutadienului asupra unor complexe proteice ale serului sanguin şi asupra permiabilităţii vasculare şi tisulare" de Gheorghe Ivasi, „Starea echilibrului acido-bazic şi a unor indicatori ai metabolismului mineral la acţiunea hexaclorbutadienului" de Mihai Popovici, „Conţinutul DDT în organismul populaţiei Moldovei, care nu contactează cu pesticidele, şi unele particularităţi ale influenţei lui nefavorabile" de Lili Groza-Suvac.

Altă serie de lucrari realizate sub conducerea profesorului Iacov Reznic sunt orientate spre cercetarea igienică a condiţiilor de muncă şi elaborarea măsurilor profilactice în diverse ramuri ale agriculturii. Comunicând cu discipolii el le sugera să-şi aprofundeze cercetările în problemele legate de igiena regimului de muncă şi odihnă, de practica medicală concretă, oferind oamenilor din mediul rural un ajutor real.În aceste direcţii au fost susţinute teze de doctorat cu temele „Evaluarea igienică complexă a condiţiilor de muncă în gospodăriile de cultivare a răsadului de tutun" de Gheorghe Ostrofeţ în 1978, „Caracteristica fiziologico-igienică a lucrărilor din legumicultura de câmp" de Grigore Friptuleac în 1979, „Igiena muncii la cultivarea culturilor etero-oleaginoase" de Maria Moraru în 1983, „Evaluarea fiziologico-igienică a condiţiilor de muncă şi măsurile de asanare la fabricile avicole" de Ion Diaciuc în 1981, „Igiena muncii la extragerea pietrei prin metoda subterană" de Dumitru Rusnac în 1982. Paralel, profesorul universitar Iacov Reznic a activat cu succes şi în domeniul public.

A fost membru al Colegiului medical al Ministerului Ocrotirii Sănătaţii a RSSM, preşedinte al Consiliului director al Societăţii igieniştilor şi medicilor sanitari din Moldova, membru al conducerii Societăţii igienistilor din fosta URSS, igienist principal al Ministerului Ocrotirii Sănătaţii a RSSM, membru al colegieului de redacţie al revistelor „Igiena şi sanitaria" din Moscova şi „Ocrotirea sănătăţi" din RSSM.

Iacov Reznic a reprezentat de asemenea cu competenţă şi demnitate ştiinţa medicală a Moldovei la multe foruri de prestigiu din ţară şi de peste hotare. Pentru merite deosebite în pregătirea mai multor generaţii de medici, pentru rezultate frumoase în ştiinţă şi în activitatea publică profesorul universitar Iacov Reznic a fost apreciat cu numeroase distincţii.În anul 1972 i s-a conferit titlul onorific de Om Emerit în ştiiţă al RSSM. Toată activitatea lui profesională, lucrările ştiinţifice, monografiile, disertaţiile discipolilor săi au fost dedicate în esenţă problemelor igienei în industrie şi în agricultură. Aceste lucrări au avut o deosebită pondere la momentul elaborării lor şi prezintă valoare îndeosebi astăzi, când toţi savanţii, persoanele oficiale şi formaţiunile neoficiale, majoritatea factorilor decizionali abordează situaţia igienico-ecologică. Cu alte cuvinte sunt perene. Din această perspectivă a lor ne încumetăm să punem încă odată întrebarea prin care am deschis această comunicare.

Ce reprezintă deci pentru noi sărbătorirea acestui jubileu. Sigur că pomenirea unui om bun în primul rând. De asemenea evocarea unui ilustru savant şi pedagog. Apoi repunerea în valoare a unei opere ştiinşifice. Şi în final regăsirea noastră a tuturor în această operă.

Profesorul universitar Iacov Reznic a muncit până în ultimile clipe. În seara zilei când a fost pensionat, la vârsta de aproape 78 ani, a suferit un atac de cord. Fiind transportat cu ambulanţa, noaptea târziu, de la domiciliu la spital, într-o stare gravă, el s-a adresat către apropiaţi cu cvintele: „Culcaţi-vă şi odihniţi-vă, caci pentru voi mâne este o zi lucrătoare". A doua zi, la 10 aprilie 1979, Iacov Reznic a decedat. Cutremurător. Ancora a aruncat-o el singur. Trebuie doar să ne ţinem de ea. Altfel nimerim în deşert. (Gh. Ostrofet - d.h.s.m., profesor universitar; Lili Groza - d.ş.m., conferentiar universitar)

RECENT

Aspecte epidemilogice ale izbucnirilor cu boli diareice acute în Republica Moldova (Nadejda Gafin, Aliona Nastas, Ion Bîrcă, Adrian Cotelea, Vasile Sofronie)
02.01.2020

În articol sunt prezentate unele aspecte epidemiologice ale izbucnirilor cu boli diareice acute (BDA) în Republica Moldova în anii 2014-2 [ ... ]

Impactul asupra sănătății și cel socioeconomic al morbidității prin varicelă în Republica Moldova (Silvia Negară, Vasile Sofronie)
02.01.2020

A fost studiată și analizată epidemilogic morbiditatea prin varicelă în Republica Moldova în perioada 1985-2017. Studiul dat este unul [ ... ]

2018 Sănătatea - Publicaţie de sănătate şi divertisment