Nu gândit-am, fiind student,
Că voi ajunge aşa moment,
Să scriu versuri despre Marele Testemiţanu,
Care astăzi ne glorifică neamul.

Despre acel ce-a fost Patriarhul medicinii în secolul XX,
Pe care demult nu-l mai găseşti,
Însă dacă până acum el ar fi trăit,
Optzeci de ani ar fi-mplinit.

În Ochiul Alb el e născut
În 1927, pe întâi august - chiar la-nceput,
într-o familie de ţărani s-a educat
Şi la studii mai apoi părinţii l-au îndrumat.

După şcoală primară, gimnaziu şi liceu finisate
A fost admis la facultate,
La facultatea Medicină,
Care sufletul ţi-alină.

În Institutul de Medicina a fost un bun student,
Un înflăcărat activist şi un eminent,
Ulterior, după facultate,
A început în medicină Măreaţa Sa activitate.

A crescut ierarhic neîncetat
De la medic de rând, clinic secundariat
Până la director al Spitalului Clinic Republican
Şi rector al institutului medical,

În care a deschis facultăţi mai multe
Pentru ca sănătatea ţării să ajute,
A mai fost fondatorul şi şeful catedrei
Traumatologie, Unde un specialist de frunte ar fi putut să fie.

A devenit Ministrul Sănătăţii din Republica Moldova,
Unde nu a fost numai cu vorba,
A dezvoltat energic medicina de la sate
Şi pe mulţi dintre noi ne-a trimis la carte.

Pentru a avea în medicină cadre naţionale calificate,
Nu numai la oraşe, dar şi la sate,
Pentru ca şi la sate ţăranul
Să fie mai sănătos tot anul.

Însă, pentru că a îndrăznit primul să introducă in institut limba romană,
Imediat i s-a pus o mare frână:
Demnitarii de atunci i-au pus eticheta naţionalismului,
Care, în viziunea lor, era contra comunismului.

Ulterior, sub influenţa „prietenilor de studenţie",
L-au pedepsit aspru şi cu cruzime,
În legătură cu ce infarct miocardic a suportat,
Care sănătatea evident i-a deteriorat.

Şi totuşi după acea puternică lovitură a reînviat,
Fiind ştiinţei mai mult consacrat,
Singur urmând postdoctorantura,
Cum se mai proceda atunci cu profesura,

Care la timp s-a finisat
Cu gradul de doctor habilitat confirmat.
Ulterior, obţinând titlul de profesor în instituţia superioară,
A preluat postul de şef la catedra Medicină Socială.

Păstrându-şi demnitatea de Om cu literă mare
Şi devenind un mare specialist în a medicinii organizare,
Pe care Moldova nu l-a mai avut
De-a lungul anilor ce au trecut.

Pentru eforturile depuse şi meritele sale
A fost decorat cu multe ordine şi medalii,
În 1983 i s-a decernat
Şi titlul de Laureat al Premiului de Stat

Pentru dezvoltarea medicinii de la sat,
Care atunci nu avea alternativă, drăguţă frate,
Iar acum completamente s-a ruinat,
Devenind o povară grea pentru stat.

Un singur neajuns sărmănelul a avut,
A fost prea credul „prietenilor" care l-au vândut!
În care prea târziu el s-a decepţionat,
Provocându-i mari suferinţe de cord, ce nu l-au mai lăsat.

El a fost primul în toate,
Chiar şi la haina moarte,
Care l-a înhăţat subit
În al şaizecelea an neîmplinit.

Dar şi atunci Domnul i-a făcut parte
De cea mai uşoară moarte,
În dans el, zâmbind, s-a stins ca un şoiman
De pe timpul lui Ştefan!

În schimb, de zilele jubileului universităţii, ce s-au perindat,
O placă comemorativă pe peretele casei s-a inaugurat
Cu inscripţia „Aici a trăit şi a activat
Nicolae Testemiţanu - Laureat al Premiului de Stat".

Să sperăm că la-nceput de secol şi mileniu
Se vor mai naşte mari manageri în acest domeniu,
Sub dirijarea cărora medicina în Republica Moldova îşi va reveni.
Ba chiar, poate, şi va înflori!

(Constantin Andriuţă, dr.h., profesor, Om Emerit, USMF „Nicolae Testemiţanu")

RECENT

2018 Sănătatea - Publicaţie de sănătate şi divertisment