Vasile Negrescu, savant, specialist în patologia infecţioasă, medic, pedagog, doctor în ştiinţe medicale, conferenţiar universitar, Medic Emerit. Din cei 78 de ani trăiţi, 50 de ani i-a consacrat activităţii practice, ştiinţifice şi pedagogice.

Vasile Negrescu s-a născut la 18 ianuarie 1927, în comuna Sturzeşti, Bălţi, în familia agricultorilor Iacob şi Eufrosinia Negrescu, buni creştini, gospodari, care i-au cultivat fiului cele mai necesare şi mai nobile virtuţii omeneşti: demnitatea de a fi Om, stima faţă de oameni, dragostea faţă de semenii săi, bunătatea, responsabilitatea de a purta cu cinste onoarea şi numele înaintaşilor săi, a neamului.

În anul 1934, păşeşte pragul şcolii unde studiază cu succes programa claselor primare, urmează studiile la gimnaziul Tehnic-Industrial, liceul "Ion Creangă" din Bălţi, unde îşi face studiile până în martie 1944; le întrerupe, întorcându-se la baştină, unde a activat în calitate de învăţător, fiind numit directorul şcolii de 7 ani din Sturzeşti, muncind şi creând condiţiile necesare ca elevii să-şi facă studiile.

Funcţionarii de la raion, fiind satisfăcuţi de succesele remarcabile ale tânărului director, îl transferă la şcoala din comuna Funduri-Noi. După ce s-a isprăvit cu brio şi aici, este numit director la şcoala din comuna Ustia. în condiţii extrem de dificile, V. Negrescu a manifestat calităţi de bun organizator, un talent deosebit.

Mai târziu V. Negrescu se înscrie la şcoala medie Nr.l din oraşul Bălţi, pe care o absolveşte în a. 1946, pentru ca să se înscrie la Institutul de Stat de Medicină din Chişinău, unde învaţă sârguincios, cu tragere de inimă. Deşi în anii de studii a avut de înfruntat dificultăţi de ordin material, tânărul student nu s-a lăsat pradă disperării şi în a. 1951, absolveşte cu succes Institutul de Stat de Medicină din Chişinău.

După absolvire este repartizat ca medic la spitalul raional din Glodeni, unde activează din luna august până în octombrie a aceluiaşi an, 1951. Începând cu 15 octombrie 1951, face studii postuniversitare în domeniul Patologiei Infecţioase în calitate de secundariat clinic la catedra Boli Infecţioase condusă de profesorul universitar L. Rozenier, studii absolvite în a. 1955.

Concomitent cu studiile în secundariat clinic, din 1953 până la absolvire, activează ca asistent la catedra Boli Infecţioase. După absolvire este repartizat şi numit director al Şcolii de Medicină din Tighina, funcţie pe care o deţine până în 1955, fiind apoi numit şef Direcţie curativ-profilactică a Ministerului Ocrotirii Sănătăţii din RSSM, funcţie pe care o deţine până în 1959.

În aprilie 1959 este numit redactor-şef al revistei Ocrotirea sănătăţii, actualmente Curierul medical, unica pe atunci revistă în domeniul medicinii în republică, pe paginile căreia au fost găzduite lucrările mai multor cercetători ştiinţifici şi cadre didactice care ulterior au fost recunoscute şi peste hotarele RSSM, funcţie pe care o deţine aproape 40 de ani, până în 1998.

Concomitent cu funcţia de redactor-şef a fost şi membru al Colegiului Ministerului Ocrotirii Sănătăţii participând activ la rezolvarea multor probleme din domeniul medicinii practice şi teoretice. Din 1961, concomitent cu lucrul efectuat în redacţie, activează şi ca asistent la catedra Boii infecţioase, iar din 1967 - în calitate de conferenţiar.

Savantul V. Negrescu îmbină activitatea pedagogică, ştiinţifică de editor cu cea practică. Astfel, din ianuarie 1964 până în noiembrie 1970 activează în calitate de medic-şef al Spitalului Clinic Republican de Boli Infecţioase "Toma Ciorbă". De menţionat, că anume lui Vasile Negrescu îi aparţine meritul de a scoate din anonimat imaginea ilustrului medic basarabean Toma Ciorbă, contribuind la înveşnicirea memoriei acestuia. Aşadar, numele medicului Toma Ciorbă îl poartă spitalul şi o stradă adiacentă.                                                        

De rând cu activitatea practică şi pedagogică, V. Negrescu a manifestat o aptitudine de invidiat în domeniul cercetărilor ştiinţifice. Domnia Sa a studiat acţiunea curativă a factorilor naturali climaterici, apele subterane, lacurile, nămolul şi eficienţa acestora în tratamentul sechelelor bolilor infecţioase în condiţii de sanatoriu. Aceste investigaţii au fost realizate în anii 1957-1963, soldându-se cu susţinerea tezei doctorat în ştiinţe medicale.

În virtutea postului pe care îl ocupa în cadrul Ministerul Ocrotirii Sănătăţii, V. Negrescu a contribuit la deschiderea sanatoriilor curativ-profilactice în orăşelul Sergheevka, regiunea Odesa, care funcţionează şi în prezent.

A fost unul din pionierii mişcării ecologiste din Moldova, organizând, în anii optzeci, dezbateri în cadrul meselor rotunde şi în paginile revistei Ocrotirea Sănătăţii, în domeniul problemelor impurităţii apelor, solului, cu participarea savanţilor, specialiştilor şi jurnaliştilor din domeniu.                                                        

V. Negrescu, în 1975, prin concurs, este promovat la postul de conferenţiar la cursul de Boli Infecţioase al Facultăţii de Perfecţionare a Medicilor, iar din 1978 - şef al cursului respectiv pe care l-a condus până în 1991, ulterior activând în calitate de conferenţiar la catedra Boli Infecţioase FPM până în 1994 - anul pensionării.

V. Negrescu a continuat cercetările ştiinţifice în domeniul patologiei infecţioase fiind consacrate oreionului. Ele au fost materializate în teza doctor habilitat în medicină, care nu a reuşit s-o susţină. El a publicat peste 60 de lucrări ştiinţifice, dintre care 3 monografii; de sub conducerea lui s-au susţinut 2 teze doctorat în medicină.
D-lui a fost fondatorul şi redactorul revistei medicale populare S.O.S. (Societate, Om, Sănătate) care a contribuit, pe parcursul anilor 1991-1999, la popularizarea ştiinţei medicale, revista fiind editată în limba română.

Savantul, pedagogul şi Omul V. Negrescu a fost unul din fondatorii Ligii Medicilor din Republica Moldova, contribuind la elaborarea Statutului acestei organizaţii.

Pentru activitatea sa fructuoasă în domeniul medicinii a fost menţionat cu distincţiile Eminent al ocrotirii sănătăţii (1965), Medic Emerit al Republicii Moldova (T968), diplomă de merit a Prezidiului Sovietului Suprem al Republicii Moldova (1968) ş.a.

Erudiţia, grija faţă de nevoile oamenilor, bunăvoinţa, dorinţa i de a face ceva bun pentru societate, cugetarea ştiinţifică deosebită - acestea au fost calităţile ce l-au caracterizat pe Omul Vasile Negrescu, care a tras o brazdă adâncă în medicina autohtonă.

Amintirea despre Vasile Negrescu, Om cu literă mare, Om al datoriei, va rămâne veşnic vie în memoria celor care l-au cunoscut, l-au respectat şi l-au iubit.

A murit la 17 decembrie 2005. (Victor Pântea, dr., conferenţiar, şef de curs Boli Infecţioase al FPM; Constantin Andriuţă, dr.h., profesor, Om Emerit, şef catedră Boli Infecţioase, USMF „Nicolae Testemiţanu"; Victor Deatişen, medic-şef Spitalul Clinic Republican de Boli Infecţioase "Toma Ciorbă";)

RECENT

Aspecte epidemilogice ale izbucnirilor cu boli diareice acute în Republica Moldova (Nadejda Gafin, Aliona Nastas, Ion Bîrcă, Adrian Cotelea, Vasile Sofronie)
02.01.2020

În articol sunt prezentate unele aspecte epidemiologice ale izbucnirilor cu boli diareice acute (BDA) în Republica Moldova în anii 2014-2 [ ... ]

Impactul asupra sănătății și cel socioeconomic al morbidității prin varicelă în Republica Moldova (Silvia Negară, Vasile Sofronie)
02.01.2020

A fost studiată și analizată epidemilogic morbiditatea prin varicelă în Republica Moldova în perioada 1985-2017. Studiul dat este unul [ ... ]

2018 Sănătatea - Publicaţie de sănătate şi divertisment