Istoria milenară cunoaște multe personalități eminente ale neamului nostru, din diverse domenii de activitate. Însă, savanți dedicați domeniului de profilaxie, în special igienei, sunt mai puțini. Printre cei care s-au manifestat remarcabil a fost și profesorul universitar, doctor habilitat în medicină Victor Vangheli. În acest an el ar fi împlinit 75 ani de la naștere.

Născut la 01 februarie 1937, în comuna Grinăuţi, Râşcani, într-o familie numeroasă de simpli ţărani. Părinții - Ştefan şi Efrosinia Vangheli, l-au educat în spiritul hărniciei, cu frumoase deprinderi și viziuni caracteristice meleagului natal. Fratele mai mare, renumitul scriitor, Spiridon Vangheli, își amintește «Eram cu cinci ani mai mare și țin minte noaptea aceea care putea să ne schimbe dramatic destinul. Victor avea pe atunci patru ani. Era în vara lui 41. Amurgea. Mama scotea pâinea din cuptor. Deodată se deschide ușa și intră în casă cu sufletul la gură lelea Paraschiva, o vecină: - Cumătră Frăsină, îi spune mamei, fugiți de acasă. Umblă prin sat niște oameni străini cu puști, în noaptea asta o să vă ducă la urșii cei albi........Tata ne-a dus la coliba de la vie........Domnul ne-a salvat de data aceea ».

Mama l-a povățuit doar primii 7 ani de acasă, ea a decedat la vârsta de doar 38 ani. Din frageda copilărie, rămas fără mamă, a fost nevoit să învețe multe de ale vieţii. Deprinderile de viaţă, învăţate de la ai săi părinţi, de la fraţii mai mari, l-a făcut pe Victor Vangheli să cunoască multe de ale gospodăriei, de ale meşteşugului, de orientare în labirintul complicat al vieţii. A trecut prin anii grei ai copilăriei, ani de război, ani de foamete, munca peste puteri. Dar necătând la aceste greutăţi, dorinţa de a trăi, de a face ceva, a biruit. Familia a supravieţuit.

A urmat şcoala începătoare şi gimnazială de 7 ani din comuna natală, peroadă în care se vede s-a cultivat setea lui Victor Vangheli de cunoaștere, imaginația și elanul creator. Fratele mai mare spune că Victor era un băiat de viață, omenos, săritor la nevoie, niciodată nu auzeai de la el vorbele "nu pot" sau „n-am timp". A fost încurajat pentru prelungirea studiilor în şcoala medie din comuna Pelenia, pe care absolvind-o, aleg\ndu-și apoi nobila profesie de medic.

Și-a făcut studiile la Institutul de Stat de Medicină din Chişinău cu sârguinţă, eminent fiind, participă şi în detaşamentele studenţeşti la culesul roadei în Cazahstan, participă activ în viaţa obştească a institutului. A avut un spirit critic riguros, delicatețea inimii împletită cu un profund respect față de colegi, îi era caracteristică înțelegerea naturală a suferinței umane. Aceste calităţi deosebite ale lui Victor Vangheli au fost convingătoare pentru a fi selectat în aspirantură la catedra igienă generală a ISMC sub conducerea emeritului savant, fondator al şcolii ştiinţifice „Igiena muncii în agricultură", Iacov Reznik.
Însuşește metode moderne de investigaţii, devine un cercetător de valoare și este apreciat de oamenii de ştiinţă.

A realizat teza de doctorat „Studiul sanitaro-toxicologic a hexaclorbutanului în calitate de fumigant pentru combaterea filoxerei", prin care s-au realizat foarte importante probleme de cercetare a toxicităţii hexaclorbutanului, a caracterului de acţiune a preparatului asupra organismului în funcţie de căile de pătrundere în acesta. S-a obţinut evaluarea igienică a condiţiilor de muncă la procesele tehnologice de fumigare a solului în viticultură. Cele mai importante rezultate constau în elaborarea măsurilor de profilaxie a intoxicaţiilor, inclusiv argumentarea concentraţiei maximal admisibile a hexaclorbutanului în aerul zonei de muncă.

După absolvirea facultății, dispunând de o curriculă excelentă, este încadrat în 1964 la Institutul Ştiinţific de Igienă şi Epidemiologie unde i se încredinţează funcția de şef al secţiei de igienă.
Concomitent, în acelaşi an Victor Vangheli îşi realizează visul de a închega o familie. Se căsătoreşte cu doamna Maria absolventă şi ea a ISMC. Urmează bucuria familiei realizată prin naşterea fiicei Liliana.
Munca asiduie, cu rezultate serioase ale cercetărilor în aspirantură se finisează cu susţinerea cu succes în 1965 a tezei de doctorat şi V.Vangheli obţine gradul de doctor în medicină.

Cu deosebită plăcere îmi amintesc de anul 1965, când fiind la lucrarea practică de biochimie, lectorul universitar I.I. Poprujnâi ne arăta prin geam: „Смотрите, идет молодой кандидат медицинских наук». Chiar dacă încă nu-l cunoşteam pe absolventul universităţii noastre Victor Vangheli, toți colegii din grupă au rămas plăcut impresionați.

Pe lângă activitatea sa în Institutul Ştiinţific de Igienă şi Epidemiologie, peste un an,în 1966, este invitat de profesorul Ia.B. Reznik să inceapă, prin cumul, lucrul didactic în cadrul Institutului de Stat de Medicină din Chişinău, grație cărui fapt, prin muncă deosebit de mare, fondează cursul de igienă a alimentaţiei şi îl citeşte până în 1969. A alcătuit programul disciplinii, a citit tot cursul teoretic și practic.
În cadrul Institutului Ştiinţific de Igienă şi Epidemiologie, unde concomitent conduce şi laboratorul ştiinţific igiena muncii, împreună cu colaboratorii săi, adevărata vocaţie a activităţii neobositului V.Vangheli s-a realizat prin mai multe investigaţii în domeniul sănătăţii populaţiei în relaţie cu factorii ocupaţionali.

Rezultatele acestor cercetări au fost puse la baza îmbunătăţirii condiţiilor de muncă şi asistenţei medicale. Sub conducerea lui Victor Vangheli se realizează studii referitoare la evaluarea condiţiilor de muncă a muncitorilor complexelor agroindustriale, la toxicitatea şi condiţiile de muncă la utilizarea pesticidelor, morbiditatea şi condiţiile de muncă la combinatul de mătasă, condiţiile de muncă la complexele de porcine, problemele igienice ale condiţiilor de muncă la complexele de vite mari cornute, condiţiile de muncă a personalului medical în spitalele de boli infecţioase şi de tuberculoză etc. În 1971 este trecut prin concurs la postul de cercegtător ştiinţific superior, obținând și acest titlu.

Una din temele ştiinţifice care la preocupat încă din anii 1968-69 este cea referitoare la condiţiile igienice specifice de muncă la fabricile de prelucrare a fructelor şi legumelor. Studiul complex şi multilateral a inclus caracteristica stării de sănătate a muncitorilor acestor fabrici și caracteristica igienică complexă a factorilor mediului ocupaţional. Autorul a evidenţiat legităţile influenţei condiţiilor de muncă asupra funcţiilor de bază a organismului muncitorilor; a elaborat clasificarea igienică a proceselor de muncă în funcţie de solicitările fizice, psihoemoţionale şi de nocivitate; a determinat factorii principali de risc care condiţionează starea funcţională nefavorabilă şi scăderea capacității de muncă; a studiat şi a estimat indicii de adaptare a organismului; a argumentat şi a aprobat principiile de organizare a regimurilor raţionale de muncă şi odihnă pentru procesele tehnologice cu suprasolicitări fizice şi psihoemoţionale.

În anul 1990 susține cu succes teza de doctor habilitat cu tema „Condiţiile de muncă, capacitatea de muncă şi sănătatea muncitorilor fabricilor de conserve din fructe şi legume ", apreciată pozitiv de Consiliul Științific specializat din Kiev.

În anul 1988 a fost invitat şi ales unanim în funcţie de şef al catedrei de Igienă a Facultăţii de Medicină Preventivă a USMF „Nicolae Testemiţanu", iar în 1991 i se conferă titlul didactic de profesor universitar.

Profesorul V. Vangheli împreună cu colectivul catedrei realizează o largă gamă de elaborări metodice, un volum enorm de lucru în legătură cu trecerea la grafia latină, traduceri de programe și manuale, cercetări ştiinţifice importante.

Se trece la studiile prin rezidenţiat, activează efectiv cercul ştiinţific studenţesc. Pe parcursul anilor 1991-1994 profesorul V. Vangheli activează în funcţie de vice-ministru al sănătăţii şi Medic-şef Sanitar de Stat al Republicii Moldova. În această postură şi-a mobilizat toate cunoştinţele şi forţele pentru a consolida serviciul de medicină preventivă şi a obţine anumite succese în eradicarea bolilor contagioase şi nontransmisibile, în îmbunătăţirea condiţiilor de muncă, de trai şi alimentaţie a populaţiei. A colaborat fructuos cu Organizaţia Mondială a Sănătăţii, cu reprezentanţii Sănătăţii Publice a multor ţări europene şi postsovietice, stabilind relaţii internaţionale eficiente, care se prelungesc şi în zilele noastre.

A scris şi a editat mai bine de 100 lucrări (monografii, manuale, articole ştiinţifice, referinţe, rezumate, teze), publicate în reviste de specialitate şi în culegeri tematice atât în ţară, cât şi peste hotare, lui îi aparțin lucrări în care este reflectată vasta informaţie şi bogata experienţă de muncă de cercetare şi didactică.

Este autorul mai multor monografii şi manuale. De sub condeiul lui Victor Vangheli au apărut (unele în colaborare cu alţi autori) monografiile:
- „Гигиенические и аллергологические исследования в шелкоткацком производстве",1977 – coautori Eli Şleahov, Lucia Andrieş şi Neli Zimniţa;
- „Гигиена труда на плодоовощных консервных заводaх",1982;
- „Гигиена свиноводческих комплексов на промышленной основе", 1982 – coautori M. Godorozea, A. Discalenco şi alţ.;
- „Igiena traiului – baza sănătăţii", 1983 – coautor N. Opopol;
- manualul „Igiena muncii", 2000 – coautor D. Rusnac.
- O carte închinată amintirii tatălui Ştefan Spiridon Vangheli este „Munca şi sănătatea", apărută în 1985.

Multă energie a depus pentru pregătirea tinerilor specialiști și savanți. A pregătit 4 doctori în medicină şi un doctor habilitat, a fost redactor ştiinţific la mai multe culegeri de lucrări, materiale ale congreselor, conferinţelor ştiinţifice, simpozioanelor igieniştilor din Republica Moldova.

De menționat ca, pe lângă toate V. Vangheli a fost un mare gospodar. Mânuia cu dibăcie toate instrumentele de construcţie, ştia să zidească, să zugrăvească, să lucreze în lemn (incrustaţii). Avea şi pasiunea de pictor, scria tabele, lozinci, desena grafice. Îi plăcea sportul, inclusiv competiţiile, pescuitul, altele.

V. Vangheli cu dragoste vorbea despre soţie, treburile casnice, despre fiică şi îndeosebi despre nepoţică. Era înflăcărat în ale sale. A fost un exemplu de înţelepciune, corectitudine şi ataşament, preţuit şi iubit de colaboratorii săi şi de familie. A îndeplinit permanent diverse funcţii obşteşti. A fost membru al Consiliului ştiinţific al Institutului Ştiinţific de Igienă şi Epidemiologie, al Consiliului ştiinţific al Centrului Naţional Ştiinţifico-Practic de Medicină Preventivă, preşedinte al comisiei de atestare a medicilor-igienişti din RM, membru activ al Comisiei Superioare de Atestare, membru al Senatului USMF «Nicolae. Testemiţanu», membru al Consiliului Facultăţii de Medicină Preventivă, membru al colegiului de redacţie al revistei «Curierul medical» etc.

Eminent pedagog, valoros om de ştiinţă şi de vastă cultură, profesorul Victor Vangheli a fost un exemplu viu de muncă neobosită. Pentru munca sârguincioasă a fost menţionat cu mai multe medalii.

Remarcabilul reprezentant al şcolii de igienă din Republica Moldova, Victor Vangheli, cadru didactic de mare valoare, care a ştiut să promoveze marea sa experienţă de cercetare şi im-presionantul volum de cunoştinţe în domeniu printre numeroşii săi discipoli, a încetat din viaţă la 18 august 1997.

Deja s-au scurs 15 ani de când nu mai este Dl Victor Vangheli – savant, personalitate notorie a ştiinţei medicale din ţara noastră, care a rămas vie în inima pleiadei de studenți pe care i-a învățat.

Profesorul Victor Vangheli ocupă un loc de cinste în galereia marilor personalități ai USMF „Nicolae Testemițanu». A rămas în memoria noastră ca un om inteligent, cu inițiativă, cu capacități de convingere, cu realizări, dar și speranțe. Ideile și lucrările lui nu-și vor pierde valoarea nici peste ani, ele constitue o părticică al marelui patrimoniu al științei igienice. (Grigore Friptuleac, dr. habilitat, profesor universitar, Victor Meșina, dr. în medicină, conferențiar universitar)

RECENT

2018 Sănătatea - Publicaţie de sănătate şi divertisment