Născut în satul Vasilcău, de prin părţile Sorocii, de mic copil a fost receptiv la suferinţele celor din jur, fapt ce l-a determinat să îmbrăţişeze medicina, pentru a fi cât mai de folos oamenilor. Soarta a voit ca visul să se realizeze.
În 1952, absolvind şcoala de felceri şi moaşe din Soroca, începe activitatea profesională în calitate de şef al punctului de felceri şi moaşe din satul Dubna, raionul Vertiujeni. Peste doi ani este încorporat în rândurile armatei, iar după demobilizare, la începutul anului 1958, revine la spitalul din Vertiujeni şi ocupă postul de felcer.
La 1 septembrie 1958, devine student al Institutului de Stat de Medicină din Chişinău, dar meseria obţinută anterior n-a abandonat-o, ci, dimpotrivă, continuă concomitent să lucreze în calitate de asistent medical în secţia ORL a Spitalului Clinic Republican.
În 1964, absolvind cu menţiune facultatea, a fost repartizat la Spitalul Municipal din Bălţi în calitate de medic-otorinolaringolog. În scurt timp, devine şeful secţiei ORL a spitalului, apoi adjunctul medicului-şef, iar între anii 1969-1973, deţine postul de medic-şef al aceluiaşi spital. Fiind un bun specialist şi diriguind cu chibzuinţă, la finele anului 1973 este angajat în funcţie de medic-şef al spitalului Direcţiei a IV-a a Ministerului Sănătăţii, post onorat cu cinste mai bine de un deceniu.
Înzestrat cu calităţi de cercetător ştiinţific, având aptitudini didactice şi experienţă, în 1984 este angajat la instituţia pe care a absolvit-o: iniţial, conferenţiar la cursul ORL, FPM, colaborator ştiinţific superior; ulterior, asistent la catedra Chirurgie, FPM, mai apoi - şef al cursului ORL, FPM. În 1990, ocupă postul de profesor la catedra ORL, facultatea Pediatrie, iar, peste o lună, este numit şef al Clinicii curativ-sanatoriale a Ministerului Sănătăţii.
Însă ataşamentul faţă de USMF „Nicolae Testemiţanu" s-a dovedit a fi mai puternic, deoarece, din 1991 activează la „Alma Mater”. Pe parcursul activităţii, a manifestat cele mai frumoase calităţi de medic, savant, pedagog, educator, organizator şi diriguitor, a îmbinat armonios activitatea ştiinţifico-didactică cu munca social-utilă, fapt pentru care, în 1972, a obţinut categoria superioară de medic otorinolaringolog. În 1992, i s-a conferit titlul ştiinţifico-didactic de profesor universitar.
Fiind un cercetător perseverent şi analitic excelent, a încununat opera, susţinând cu succes, în 1974, teza de doctor, iar, în 1987 - cea de doctor habilitat în medicină; a publicat peste 200 de lucrări ştiinţifice, inclusiv manuale, compendii, indicaţii metodice; a renovat programe de studii, a implementat forme şi metode noi de instruire şi tratament, este deţinătorul unor brevete de invenţie.
Toate acestea i-au făcut un frumos renume atât în ţara noastră, cât şi peste hotatarele ei. Meritele sale au fost apreciate, fiind decorat cu medalia „Pentru vitejie in muncă” şi ordinul „Insigna de Onoare”. (Sergiu Vetricean, dr., conferenţiar Catedra Otorinolaringologie, USMF „Nicolae Testemiţanu")