Dezinfecţia apei este cea mai răspândită metodă de îmbunătăţire a calităţii apei potabile. La folosirea apelor de suprafaţă dezinfecţia este obligatorie, iar în unele cazuri e obligatorie şi pentru apele subterane.
Clorinarea apei se efectuează cel mai des prin adăugarea clorurii de var. Cu acest scop se folosesc două metode: clorinarea cu doze normale de clor şi superclorinarea apei cu doze mărite de clor. Substanţele utilizate în scopul dezinfecţiei apei trebuie să corespundă unor condiţii, dintre care:
- să nu modifice calitatea organoleptică a apei şi să nu lase urme de substanţe nocive după tratare;
- utilizarea acestor substanţe să se facă cu metode cât mai simple, rapide, eficace şi cu preţ cât mai redus.
Clorinarea cu doze normale de clor se efectuează după aceleaşi reguli ca în condiţiile staţionare, la apeducte.
La alimentarea centralizată cu apă cel mai des sunt folosite metodele cu diverşi reagenţi (clorinarea, ozonizarea) si fără reagenţi (cu raze ultraviolete). Din cele menţionate clorinarea apei este metoda folosită mai des datorită unor priorităţi igienice, tehnice şi economice faţă de alte metode de dezinfectare, iar în cazul aprovizionării cu apă a unui număr limitat de persoane se foloseşte dezinfectarea prin fierbere.
Clorinarea apei este efectuată prin diferite procedee, care ne permite a aplica această metodă atât la instalaţiile de aprovizionare centralizată cu apă, cât şi la aprovizionarea locală.
Pentru clorinarea apei se folosesc diferiţi compuşi ai clorului ce conţin clor şi diferite metode de contact a lor cu apa. La dezinfecţia apei în apeducte este folosit clorul lichid care este transparent şi păstrat în cisterne ori baloane de oţel sub presiune. La clorinarea unei cantităţi mici de apă la instalaţiile locale, rezervoare etc. este folosită clorura de var, care trebuie păstrată în butoaie închise în încăperi uscate, bine aerisite.
Deoarece la păstrarea sub acţiunea factorilor de mediu îşi pierde activitatea înainte de a fi întrebuinţată, e necesar a controla activitatea clorurii de var, care trebuie să conţină cel puţin 20-25% clor activ. În afară de clorul lichid, în practica dezinfectării apei se folosesc un şir de compuşi ai lui.
Eficienţa clorinării depinde de compoziţia apei, de cantitatea şi dimensiunile particulelor de substanţe suspendate în apă, de doza clorului şi durata contactului.
Doza optimă de clor activ se formează din cantitatea lui necesară pentru satisfacerea clorabsorbţiei apei şi a unei oarecare cantităţi de clor rezidual, care rămâne în apa dezinfectată dovedind finalul procesului de dezinfectare şi se numeşte clor rezidual. Clorul rezidual serveşte ca indice indirect de securitate a apei din punct de vedere epidemiologic.
Pentru a determina cantitatea necesară de clorură de var pentru dezinfecţie e necesar a efectua clorinarea experimentală a trei vase (pahare, borcane etc.) cu volumul determinat. În lipsă de timp şi condiţii de a determina cantitatea necesară de clorură de var prin clorinarea experimentală ne putem conduce de tab.22.
Cantitatea clorului rezidual este normată de STAS-ul Apa potabilă în funcţie de starea lui: pentru clorul fixat - 0,8-1,2 mg/l, pentru cel liber - 0,3-0,5 mg/l.
În urma diferitelor calamităţi naturale este eficientă aplicarea superclorinării. Superclorinarea constă în clorinarea apei cu doze de clor mari, în exces. Această metodă este temporară şi e folosită în cazuri de situaţie epidemică excepţională şi când este imposibilă asigurarea timpului suficient pentru contactul apei cu clorul, însă în acest caz apare necesitatea înlăturării surplusului de clor rezidual înainte de a da apă consumatorului, ceea ce se obţine prin adăugarea în apă a hiposulfitei, prin absorbţia clorului cu cărbunele activat sau prin aeraţie.
Dacă înainte de filtrare se foloseşte coagularea, se poate face dezinfectarea apei o dată cu coagularea, prin adăugarea clorurii de var în doze în care se realizează superclorinarea. Însă este necesar ca apoi filtrarea să se facă prin cărbune activ, pentru a se reţine excesul de clor.
De obicei, la supraclorinare se folosesc doze de clor în mărime de 10-30 mg/l, iar în unele cazuri - 50-100 mg/l.
Această metodă are unele priorităţi şi anume: nu e necesar a determina cantitatea de clor pentru clorinare, timpul pentru contactul apei cu clorul este redus până la 15-20 minute vara şi până la 30 minute - 1oră iarna; este suficientă pentru cloriharea apelor tulburi; sunt înlăturate mirosul şi gustul neplăcut ale apei.
Etapele de superclorinare sunt: determinarea procentului de clor activ in clorura de var, calculul cantităţii clorurii de var necesare pentru dezinfectarea volumului de apă, clorinarea rezervorului cu apă, determinarea clorului rezidual după ce a trecut timpul de contact al apei cu clorul, calcularea cantităţii de hiposulfită necesare pentru a declora apa.
Cantitatea necesară de clorură de var este dizolvată într-o cantitate mică de apă luată într-o cană, borcan şi turnată în apă. Apa se agită bine 3 minute şi, după ce a expirat timpul de contact al clorului cu apa, se determină mirosul de clor. Apariţia unui "miros înţepător de clor dovedeşte că doza de clorură de var folosită e determinată just.
Dacă mirosul înţepător de clor lipseşte, atunci este necesar a adăuga o cantitate de clorură de var de 1/4-1/3 din cea iniţială.
Neajunsurile metodei de superclorinare constau în aceea că e necesar a determina clorul activ în clorură de var, a folosi o cantitate mare de clorură de var, a declora apa după clorinare, a respecta măsurile de protecţie în lucrul cu soluţiile de clorură de var concentrate.
Pentru a simplifica procesul de prelucrare a apei şi pentru a ridica eficacitatea dezinfecţiei, se recomandă a folosi următoarea metodă combinată, fără a lua în consideraţie calitatea apei: la fiecare litru de apă se adaugă 100 mg sulfat de aluminiu şi 50 mg clorură de var. Durata de contact este în timp de vară 30 min, iar de iarnă 1-2 ore.
În cazul când sursa de apă decentralizată nu poate fi contaminată, apa este dezinfectată direct în fântână. Pentru aceasta la început fântâna şi teritoriile din jur sunt curăţate, apoi în fântână este turnată soluţia de clorură de var (3%) 10 1 la fiecare m de apă şi se agită bine. După contactul cu clorul apa din fântână este pompată şi fundul fântânii este presurat cu clorură de var amestecată cu nămolul, care apoi este aruncat. Partea interioară a pereţilor fântânii este stropită cu aceeaşi soluţie de clorură de var şi după ce fântâna se umple, apa din nou este dezinfectată. După 5-8 ore apa este pompată până ce mirosul de clor dispare.
La clorinarea apei din fântână în caz de calamităţi este folosită capsula de ceramică cu clor activ care poate fi de un volum de 250, 500 şi 1000cm3 . Până la folosire capsula este umplută cu substanţe dezinfectante: clorură de var, hipoclorit de calciu etc. Cantitatea substanţei dezinfectante este determinată în funcţie de volumul de apă, de captarea şi de cantitatea de clor absorbită.