Ajungând la primul strat de roci impermeabile, apele infiltrate se acumulează, formând primul strat de ape subterane care se numesc ape freatice. In funcţie de condiţiile locale, adâncimea stratului de ape freatice de la suprafaţa solului oscilează de la 1-2 m până la câteva zeci de metri. Mişcându-se în direcţia înclinării stratului impermeabil, apele freatice se îndreaptă din locurile ridicate spre cele joase.

Filtrându-se prin roci, apa se curăţă de microorganisme şi particule în suspensie, îmbogăţindu-se cu săruri minerale. Aceste ape, în condiţii rurale de campanie, pot fi folosite ca apă potabilă. Prin aceasta se sapă fântâni care au debitul de la 1 până la 10 m de apă în 24 ore.

Dacă apele freatice nimeresc între două straturi impermeabile, dintre care unul se află la bază, iar celălalt deasupra, ele formează apele arteziene. Apa arteziană ocupă tot spaţiul dintre straturile impermeabile şi dacă în stratul de deasupra se sapă o fântână, apa se va ridica în ea ca în vasele comunicante, iar uneori va ieşi la suprafaţă sub presiune.

Adâncimea apelor arteziene poate fi de sute de metri. Aceste ape se caracterizează prin componenţă minerală constantă, sunt transparente, incolore, au o temperatură de 5-12°C, de obicei, nu conţin bacterii şi pot fi consumate în stare crudă. Având un debit înalt şi calitate bună, apele arteziene sunt considerate ca cele mai bune surse de alimentare cu apă potabilă.

Apele subterane ce apar la suprafaţa pământului se numesc izvoare. Apa de izvor, de obicei, este de calitate bună.

În scopul prevenirii impurificării apelor subterane, trebuie respectate anumite reguli care sunt expuse în “Regulamentul igienic” aprobat de Ministerul Sănătăţii al RM la 23 februarie 1996.

RECENT

2018 Sănătatea - Publicaţie de sănătate şi divertisment