Atmosfera, care înconjoară globul pământesc, exercită o presiune anumită asupra suprafeţei pământului şi asupra tuturor oamenilor, animalelor şi obiectelor, care se află pe el.

Presiunea aerului e condiţionată de greutatea aerului atmosferic. Presiunea atmosferică care are capacitatea de a echilibra coloana de mercur cu înălţimea de 760 mm la temperatura de 0°C la nivelul mării şi la latitudinea de 45° e considerată normală, egalând cu o atmosferă.

În aceste condiţii atmosfera apasă pe 1 cm2 de suprafaţă a pământului cu puterea de 1 kg, mai exact cu 1033 g. La staţiile meteorologice se foloseşte unitatea de măsură a presiunii atmosferice - milibar (mb), egală aproximativ cu acea presiune, care exercită un corp cu greutatea de 1 kg pe suprafaţa de 1 cm2. Un milibar e egal cu 0,750 mm Hg.

Pentru recalcularea mărimii de presiune, exprimate în mm Hg în milibari, mărimea dată se înmulţeşte la 4/3 şi viceversa, pentru convertirea milibarului în mm Hg, e necesar a înmulţi prima mărime cu 3/4.
Din anul 1980 e introdusă o nouă unitate de măsurare a presiunii - Pascal (Pa). Mărimea presiunii atmosferice de 750 mm Hg se egalează cu 100000 Pa.

Datele despre presiunea atmosferică sunt comunicate în hectopascali - de 100 de ori mai mare decât Pa. Atunci 750 mm Hg = 1000 Pa. Pentru recalcularea presiunii atmosferice, exprimate în mm Hg în hectopascali, e necesar a înmulţi mărimea dată cu 1,333.

În condiţii obişnuite, pe suprafaţa pământului oscilaţiile presiunii atmosferice pot fi extrem de mici: 10-30 mm şi oamenii sănătoşi le suportă uşor şi nu le percep. Dar unii bolnavi sunt foarte sensibili chiar şi la astfel de oscilaţii neînsemnate de presiune. În cazuri aparte se observă devieri considerabile, care pot să apară ca un motiv direct de alterare a sănătăţii omului.

Aerul este un amestec de azot în proporţie de 78,08%, oxigen 20,93%, bioxid de carbon 0,03-0,04%, gaze inerte 1% şi cantităţi variabile de vapori de apă.

Schimbările de gaze dintre organism şi atmosferă se efectuează în funcţie de presiunea atmosferică la locul respectiv. La variaţia presiunii, fiecare gaz din acest amestec îşi va păstra proporţia faţă de celelalte, însă în acelaşi volum de aer, numărul moleculelor se va mări atunci când presiunea va creşte, sau se va micşora - dacă presiunea va scădea.

Modificările presiunii parţiale a diferitelor gaze ce intră în compoziţia aerului atmosferic au consecinţe asupra solubilităţii lor în lichidele şi ţesuturile organismului şi, de rând cu alte modificări, duc la tulburările care apar la acţiunea presiunii atmosferice crescute şi scăzute.

Compoziţia chimică a atmosferei, componenţa gazoasă:
Azot (N2) - 78,0 %;
Oxigen (02) - 20,93 %;
Bioxid de carbon (C02) - 0,03 %;
Argon (Ar) - 0,937 %;

Activitatea muncitorilor cere în unele cazuri efectuarea unor procese în condiţii de presiune atmosferică ridicată sau scăzută care depăşesc cu mult limitele obişnuite la care organismul este adaptat. De aceste oscilaţii ale presiunii atmosferice sunt legate tulburările care apar la aviatori sau scafandri, la persoanele ce activează în submarine, batiscafuri.