Trecerea unui curent de înaltă tensiune prin corpul omului se numeşte „curentare" sau electrocutare.
În epoca electrificării şi utilizării aparaturii electrice, curentarea omului este posibilă peste tot, atât la domiciliu, cât şi la locul de muncă. Utilizarea electricităţii în transporturi, construcţii, agricultură etc, a crescut riscul electrocutării. La acestea se mai adaugă instalaţiile electrice improvizate, nesupravegherea copiilor, nerespectarea normelor de protecţie a muncii etc.
Multe cazuri de electrocutări se întâlnesc la domiciliu, datorită folosirii aparatelor electrocasnice defecte, în special fierul de călcat, frigiderul, aparatul de uscat părul etc. Gravitatea leziunilor, a efectelor produse de electrocutare în general, este în funcţie de intensitatea şi voltajul curentului electric. Curentul electric alternativ este mai periculos decât cel continuu. Starea de oboseală, emoţiile, frigul, ebrietatea, bolile de inimă, pot agrava efectul curentului electric.
Electrocutarea acţionează în special asupra inimii şi respiraţiei, astfel că persoana curentată prezintă oprirea respiraţiei (asfixie) din cauza contracţiei muşchilor respiraţiei şi stop cardiac - ceea ce duce la pierderea cunoştinţei şi la moarte. La locul contactului cu energia electrică se pot produce arsuri ale pielii.
Primul ajutor. Mai întâi se scoate rapid victima de sub influenţa curentului electric prin îndepărtarea conductorului electric, a aparatului electric, scoaterea siguranţei etc. Acest lucru trebuie făcut cu atenţie, pentru a nu se electrocuta şi salvatorul. De aceea, firele de înaltă tensiune se vor îndepărta de victimă cu ajutorul unor obiecte rău conducătoare de electricitate şi uscate, din lemn, plastic, cauciuc.
De exemplu, firul electric se va tăia rapid cu o secure, sapă, lopată cu coadă de lemn, sau se va îndepărta cu o prăjină de lemn uscat, cu o scândură. Eventual victima se va trage de haine sau de centură de către o persoană echipată cu mănuşi şi cizme de cauciuc. In lipsa cizmelor de cauciuc, salvatorul îşi va pune sub picioare materiale izolatoare de cauciuc (anvelopă), pături sau haine uscate, scânduri etc). Nu se pune niciodată mâna neizolată pe corpul accidentatului.
Dacă persoana electrocutată este conştientă se va culca într-un loc ferit de frig sau căldură, se va descheia la haine, guler, centură, se va linişti, i se vor da calmante ale durerii şi ale sistemului nervos, i se vor masa uşor muşchii membrelor şi se va supraveghea câteva ore.
În cazul în care victima şi-a pierdut cunoştinţa, dacă pulsul şi bătăile inimii nu se mai simt, iar respiraţia s-a oprit, se va proceda de urgenţă la respiraţia artificială „gură la gură" şi la masaj cardiac extern. In multe cazuri, persoanele electrocutate prezintă o moarte aparentă, în sensul că inima şi plămânii mai funcţionează dar nu pot fi percepute de oricine. De aceea, perseverând cu reanimarea cardiacă şi respiratorie, mulţi electrocutaţi au fost salvaţi de la moarte şi după câteva ore de reanimare.
In acest scop se vor forma mai multe echipe de salvatori care vor face reanimarea cu schimbul, câte 5-10 minute. Dacă în atelier sau pe şantier se află tuburi de oxigen, reanimarea artificială va fi însoţită şi de respirarea de oxigen la presiune mică, sub o atmosferă.
Între timp, se anunţă „Salvarea" dar victima nu va fi transportată la un serviciu medical, decât după încercările de reanimare, sau facându-i-se reanimare corectă în mijlocul de transport. Arsurile după electrocutare vor fi tratate la fel ca şi arsurile termice.