Degerăturile se întâlnesc frecvent în sezonul rece, în special la persoanele care lucrează în frig, la cele care călătoresc sau fac sporturi de iarnă, la persoanele care cad în apă rece sau care sunt în stare de ebrietate.
Gerul provoacă o îngustare a vaselor sanguine, fapt ce face ca circulaţia de sânge cald spre periferia corpului să fie redusă sau absentă. Pe lângă temperatura scăzută, sub 0°C, la producerea degerăturilor mai contribuie şi următorii factori: lipsa de mişcare, oboseala, epuizarea după un efort intens, încălţămintea şi îmbrăcămintea prea strâmte sau ude, fumatul şi consumul de alcool. În caz de anemie, de circulaţie sanguină proastă la periferia membrelor, riscul de degerătură este mai mare.
După intensitatea gerului şi după timpul de expunere la frig, degerăturile au mai multe grade:
- Gradul întâi: la început pielea teritoriului îngheţat devine albă, fără sânge, apoi, după câteva minute sau ore, pielea capătă o culoare roşie-vânătă, se umflă, omul simte o usturime locală, furnicături, amorţeală şi uneori chiar absenţa durerii.
- Gradul al doilea: pe fondul descris, apar vezicule pline cu un lichid gălbui-roşiatic. Umflătura (edemul) se accentuează, sensibilitatea la căldură, la durere şi la pipăit este absentă.
- Gradul al treilea: în această fază se produce distrugerea pielii şi a tuturor ţesuturilor şi organelor degerate, urmată de gangrenă. Pielea este de culoare negricioasă, tare, zbârcită, insensibilă la căldură şi înţepare. Deseori gangrena se poate infecta cu microbii existenţi pe piele.
Primul ajutor. Constă în scoaterea rapidă a victimei de sub acţiunea gerului, a apei îngheţate sau zăpezii şi transportul ei într-o încăpere caldă. Regiunile îngheţate se vor reîncălzi în mod treptat (nu brusc). Dacă degerăturile sunt numai la mâini sau picioare, acestea se vor introduce într-un vas cu apă la temperatura camerei (15-20°C). Apoi se va adăuga puţin câte puţin apă caldă, în aşa fel ca în 30-60 minute, apa din vas să ajungă la temperatura pielii corpului, pentru a se putea restabili circulaţia sanguină în sectorul degerat.
Acelaşi efect îl au şi fricţiunile uşoare cu o cârpă înmuiată în apă (la temperatura camerei), în spirt, apă de colonie. Nu se fac fricţiuni apăsate cu materiale aspre sau cu zăpadă căci produc leziuni ale pielii. Reîncălzirea progresivă se poate face şi cu aer uscat (camera încălzită progresiv sau apropierea treptată a membrului degerat, de foc). După aceea, se face un masaj uşor cu ulei sau diferite unguente şi se aplică un pansament, pe cât posibil steril sau curat, dar care să nu fie strâns.
Dacă au apărut vezicule, acestea nu se sparg ci se dezinfectează cu spirt şi se aplică pe ele unguente cu antibiotice, apoi se face un pansament steril. Aceleaşi măsuri de prim-ajutor se iau şi în cazul degerăturilor de gradul al treilea, după care degeratul va fi evacuat ia spital, în vederea preîntâmpinării complicaţiilor: gangrenă, tulburări de circulaţie.
Daca degeratul are dureri, i se vor da analgezice. Se va face şi un tratament general cu ceaiuri calde (ceai chinezesc, cafea), cu vitamina B1 şi PP şi cu băuturi uşor alcoolizate. După vindecare, persoanele care au suferit degerături, se vor feri de frig. căci regiunile respective, timp de luni şi ani sunt foarte sensibile la frig, prezintă amorţeli, furnicături şi transpiraţie.
Prevenirea degerăturilor la persoanele care prin profesiunea lor sunt expuse la frig (pădurari, schiori, alpinişti, paznici, santinele, vânători, pescari etc.) este posibilă dacă se respectă următoarele recomandări:
- - Înainte de expunere la frig se vor face băi calde la mâini şi picioare, urmate de masaj;
- - Persoana se va echipa cu haine numai de lână sau blană, încălţăminte largă, eventual cizme de pâslă. Este contraindicată îmbrăcămintea de material plastic sau impermeabilă. Este necesară protejarea urechilor cu o căciulă călduroasă. Persoanele care transpiră mult vor purta ciorapi de bumbac pulverizaţi cu praf de talc, iar deasupra ciorapi de lână. Mănuşile de lână vor fi cu un singur deget.
- - Degetele mâinilor şi cele ale picioarelor, urechile şi vârful nasului vor fi unse cu unguent, recomandat de medic. De asemenea, se impune combaterea transpiraţiei picioarelor.
- - Pe timpul expunerii la ger nu se va sta locului, ci se vor face mişcări ale tuturor segmentelor corpului, alergări, masaje.
- - Hrănirea cu alimente bogate în calorii, glucide şi grăsimi. Este contraindicat consumul băuturilor alcoolice, care, deşi în prima fază au un efect de dilatare a vaselor sanguine şi de încălzire, acesta este de scurtă durată şi dă senzaţia înşelătoare de căldură.