În scopul ameliorării calităţii apei potabile sunt folosite mai multe metode, cele mai răspândite fiind următoarele: limpezirea, înlăturarea prin sedimentare a substanţelor în suspensie; decolorarea; dezinfectarea.

Dezintoxicarea presupune eliberarea apei de substanţe toxice; dezactivarea - eliberarea apei de substanţe radioactive; desalinizarea - desărarea apei prin înlăturarea elementelor minerale.

Limpezirea şi decolorarea apei pot fi obţinute prin sedimentare un timp îndelungat. Sedimentarea, în condiţii naturale, decurge foarte încet, iar decolorarea practic nu se produce. De aceea pentru a mări eficacitatea acestor procese, înainte de sedimentare în apă se adaugă substanţe chimice, care au proprietatea de a accelera sedimentarea particulelor şi de a separa substanţele care contribuie la coloraţia apei.

Coagularea apei este un proces de mărire, agregare a impurităţilor coloidale ale apei. Coagularea se termină cu formarea agregatelor vizibile, numite flocoane. Coagularea are loc sub acţiunea coagulanţilor - sărurilor de aluminiu şi fier (cel mai des se foloseşte sulfatul de aluminiu). Calculul preventiv al dozei de coagulant se face în funcţie de alcalinitatea şi culoarea apei prelucrate, însă neapărat se va concretiza pe cale experimentală.

Pentru ca procesul de coagulare a apei să decurgă mai repede, se folosesc floculanţii sintetici (poliacrilamidul ş.a). Procesul final al limpezirii şi decolorării este filtrarea apei printr-un strat de material granulat (nisip sau antracit).

Epurarea apei se poate efectua după două scheme:
1. Decantarea şi filtrarea lentă.
2. Coagularea, decantarea şi filtrarea rapidă.

Decantarea este efectuată în bazine speciale de sedimentare - rezervoare cu adâncime de câţiva metri prin care apa trece permanent cu o viteză foarte mică timp de 4-8 ore.

Dacă este folosită prima schemă, atunci pentru limpezirea definitivă apa se trece printr-un filtru lent. Ultimul prezintă un rezervor pe fundul căruia se instalează plăci de beton sau ţevi de drenaj cu orificii, deasupra drenajului se aşterne un strat de petriş, apoi un strat filtrant de nisip cu grosimea de 1 m.

Filtrarea prin acest filtru decurge lent, cu o viteză de 0,1-0,3 m/oră.

Aceste filtre curăţă apa bine datorită faptului că la reţinerea particulelor în stratul de nisip porii se micşorează, formând membrana biologică atât, încât reţin până la 90-99% bacterii, ouă de helminţi. La fiecare 1-2 luni se înlătură 2-3 cm din stratul superior de nisip, care a devenit murdar.

Filtrarea lentă este folosită în instalaţiile mici de apă. Când este folosită schema a doua de curăţare, în apă se adaugă coagulanţi care permit decolorarea apei, reducerea duratei sedimentării şi folosirea unor filtre rapide.

Viteza de filtrare în acest caz e de 5-12 m/ oră. Peste 10-15 minute de la începutul filtrării apei la suprafaţa straturilor de nisip se formează pelicula filtrantă din particulele sedimentate. Acest proces măreşte capacitatea filtrului de a reţine toate particulele, microbii etc.

După 8-12 ore de lucru este necesar a spăla filtrul cu un curent de apă curată ce este îndreptată de jos în sus. Filtrele rapide au proprietatea de a reţine 80-99 % de bacterii. Filtrele rapide, având capacitatea de lucru înaltă, sunt folosite la staţiile mari de îmbunătăţire a calităţii apei.

Pentru excluderea pericolului epidemiologic la staţiile de alimentare, apa după filtrare trebuie să fie dezinfectată.

RECENT

2018 Sănătatea - Publicaţie de sănătate şi divertisment