Supraîncălzirea generală a corpului datorită căldurii excesive (hipertemia) produce omului şoc caloric sau şoc termic. Pe timpul şederii îndelungate într-un mediu supraîncălzit (hipertemie) se produce acumularea de căldură în organism peste limitele normale pe care le poate suporta omul (peste 41-42°C).
Acest fenomen poate avea două cauze. Fie o sursă puternică de căldură, care depăşeşte puterea organismului de a elimina căldura prin transpiraţie (arşiţa produsă de soare în câmp deschis, căldura emanată de la motoare, de la diferite cuptoare sau de către cabinele sau barăcile construite din tablă etc), sau, organismul este împiedicat să elimine căldura prin transpiraţie din cauza îmbrăcămintei prea călduroase, impermeabile (mai ales la copii), din cauza lucrului într-un mediu închis, supraîncălzit, fără curenţi de aer ori din cauza umidităţii prea mari din mediul ambiant.
De multe ori cele două cauze se pot combina. Eforturile fizice mari şi consumul de alcool într-un mediu hipertermic, lipsa aportului de apă şi sare grăbesc apariţia şocului caloric.
Şocul caloric se poate întâlni la persoanele din siderurgie, metalurgie, fabricile de sticlă, cuptoarele de var şi cărămidă, la brutari, mineri, camionagii etc.
Simptomele şocului caloric au loc în 3 faze:
În prima fază persoana supraîncălzită prezintă oboseală, moleşeală, ameţeli, senzaţia de picioare grele, dureri de cap şi musculare, transpiraţie abundentă şi sete puternică. Temperatura corpului nu depăşeşte 38°C.
În faza a doua, când temperatura corpului depăşeşte 38°C (38-40°C), starea persoanei respective se agravează, simptomele descrise în prima fază sunt mai accentuate. Transpiraţia însă se opreşte, pielea şi buzele sunt uscate. Apar crampe musculare, greţuri, vărsături. Tensiunea arterială scade mult, pulsul este slab şi rapid şi în scurt timp omul cade pierzându-şi cunoştinţa.
Trecerea în faza a treia este marcată de creşterea temperaturii corpului peste 40-41°C. Pielea este uscată, arsă, deshidratată ca urmare a opririi transpiraţiei. Victima urinează puţin sau deloc. După pierderea cunoştinţei, omul prezintă semne nervoase: agitaţie, tremurături, contracţii musculare (convulsii) şi poate intra în comă.
Când supraîncălzirea se face brusc, nu mai apar primele două faze, ci omul se prăbuşeşte la pământ, prezentând semnele nervoase descrise şi intră în comă. Alteori, simptomele pot să apară mai târziu, după 3-12 ore de la acţiunea căldurii, fiind deci mai înşelătoare.
Primul ajutor. Va fi acordat cât mai rapid, constând în răcirea corpului. Pentru aceasta se transportă victima la umbră sau într-o încăpere răcoroasă, cu curenţi de aer, se dezbracă şi se procedează la răcirea treptată a corpului (pentru a nu se produce complicaţii cardiovasculare), prin stropirea pielii cu apă rece, prin comprese reci sau prin împachetări cu cearşafuri umezite cu apă rece.
Procedeul acesta se continuă până la scăderea temperaturii din axilă (de la subsuoară) sub 38°C. Nu se va întrebuinţa gheaţă pentru răcirea corpului sau aceasta se aplică doar la mâini şi picioare. De asemenea, nu se va introduce victima brusc în apă rece. În lipsa apei, corpul se va răci prin ventilaţia puternică a aerului cu un ventilator portativ sau manual.
Se vor înlocui pierderile de apă şi sare cu băuturi reci, îndulcite şi sărate (sare, bicarbonat de sodiu), sucuri de fructe, sucuri sau supe de zarzavat sărate. Pentru întărirea inimii şi activarea circulaţiei sanguine, se va da victimei o ceaşcă de cafea, de ceai chinezesc sau o fiolă de cofeină. Dacă este posibil, şocatul se va transporta cât mai rapid la spital, pentru hidratare (mai ales acele persoane care nu pot înghiţi lichidele) şi pentru reanimarea respiratorie şi cardiacă.