Cantitatea mare de apa folosita in comun de populatie ofera mari posibilitati ca in conditiile poluarii acestora, apa sa constituie un important factor de imbolnavire.

Bolile produse prin apa cuprind in general un mare numar de persoane, luind caracterul unor boli cu extindere in masa. In cadrul patologiei hidrice, un loc important il ocupa patologia infectioasa. Rolul apei in transmiterea bolilor infectioase este cunoscut de multa lume, chiar inainte de descoperirea agentilor infectiosi ai diferitor boli.

Pentru aparitia unei boli hidrice sunt necesare 3 conditii si anume:
- existenta unui eliminator de germeni (bolnav sau purtator);
- viabilitatea in apa a germenilor patogeni;
- un timp suficient pentru producerea bolii si existenta unei populatii receptive.

Bolile infectioase transmise prin apa pot imbraca sub aspectul numarului de cazuri de imbolnavire si al modului de aparitie si dezvoltare mai multe forme.

Cea mai frecventa forma de boala infectioasa de natura hidrica este epidemia. Epidemiile hidrice prezinta o serie de caractere proprii de epidemii si pe baza carora se poate pune diagnosticul si aplica masurile de combatere. Principalele caractere ale epidemiilor hidrice sant:
- caracterul exploziv sau cuprinderea unui mare numar de persoane intr-un timp relativ scurt;
- afectarea persoanelor receptive, care consuma apa contaminata, indiferent de sex, varsta, profesie;
- suprapunerea epidemiei pe aria de alimentare cu apa a populatiei din aceeasi sursa (conducta, izvor, fantana);
- aparitia epidemiei in orice anotimp, mai ales in anotimpul rece, datorita supravietuirii indelungate a germenilor patogeni in apa la temperatura scazuta si reducerii antagonismului microbian;
- incetarea epidemiei ca urmare a masurilor luate, tot atat de brusc cum a inceput, mai ramane un numar mic de cazuri care se gasesc in incubatie sau se transmit prin contact.

In afara acestor caractere principale, prezente la orice epidemie hidric mai intalnim si altele care insa pot lipsi, dar care atunci cand sant prezente, ne intaresc diagnosticul de epidemie hidrica, ele sant denumite caractere secundare si pot fi rezumate la:
- aparitia inainte de izbucnirea epidemiei a unui numar mare de boli digestive sub forma de enterite, gastroenterite sau diarei, uneori grave mai ales la copii si la populatia slaba;
- existenta unor defectiuni aproape totdeauna prezente ale sistemului de alimentare cu apa, difectiuni care prin ele insele explica posibilitatea poluarii apei, si in consecinta a izbucnirii epidemiei;
- lipsa de cele mai multe ori a germenilor patogeni din apa in momentul declansarii epidemiei datorita distrugerii lor de catre conditiile nefavorabile de mediu in timpul necesar perioadei de incubatie a bolii.

Poluarea apei se datoreste patrunderii in sursele de apa a dejectiilor umane si animale si a reziduurilor din activitatea omului si a colectivitatilor.

In ceea ce priveste masurile de prevenire a imbolnavirilor prin intermediul apei trebuie acordata atentie in primul rand modului de aprovizionare cu apa potabila a colectivitatilor, controlului instalatiilor centrale de apa si a conductelor de distributie , controlului bacteriologic si chimic al potabilitatii apei, intretinerii igienice a surselor de apa, controlul starii de purtator de germeni printre personalul care deserveste intreprinderile de aprovizionare cu apa. De asemenea se impune dezinfectia si fierberea ei, la indicatia serviciului sanitar. (Vasile BEJENARU, Medic epidemiolog. Nr.9(22) Buletin informativ ONG "Sanatatea" in colaborare cu Centrul de Medicina Preventiva Judetean Edinet, editat cu suportul financiar al Directiei Elvetiene pentru Dezvoltare si Cooperare, oficiul in Moldova)