Sănătatea populaţiei este unul din cei mai importanţi indici ai dezvoltării social-economice a statului. Nivelul sănătăţii publice este bazat pe durata medie a vieţii.

Transportul auto este cel mai periculos mijloc de transport – pe seama lui se comit 98,8 % din numărul total al accidentelor de transport. La moment traumatismul rutier a devenit o epidemie – la sfârşitul secolului trecut pe glob s-au înregistrat pînă la 30 mln. de accidente de transport, în care au fost traumaţi pînă la 15 mln. de persoane şi aproximativ 1 mln au decedat.

Potrivit Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii, că anual din cauza accidentelor rutiere decedează 1,3 mln de oameni şi încă 50 mln sînt grav traumaţi. Accidentele rutiere sunt principala cauză de mortalitate a persoanelor tinere în vîrstă de 10 – 24 ani.

În Republica Moldova, conform datelor statistice în anul 2007 au decedat în urma accidentelor rutiere 16,5 persoane la 100 mii locuitori în 2006 – 14,1.

Există şi un indice al frecvenţei producerii accidentelor rutiere – cu cât ţara este mai slab dezvoltată cu atât este mai mare numărul decedaţilor în ele. De asemenea este evident faptul că odată cu creşterea numărului accidentelor rutiere se majorează şi consecinţele traumatismelor.

Cauzele acestui fenomen constau în :

• profilaxia insuficientă a accidentelor rutiere;
• insuficienţa de mijloace şi fonduri pentru acordarea primului ajutor în caz de accidente (tehnic, medical, psihologic, etc.);
• lipsa posibilităţilor reale de reabilitare a celor traumaţi în accidente, inclusiv legislative, medicale, etc.

Prognozele dezvoltării reţelei de transport demonstrează că creşterea bruscă a numărului de unităţi de transport majorează riscul creşterii numărului de accidente, creând probleme majore de organizare a acordării asistenţei în aceste cazuri. De asemenea, una din cauzele producerii acestor accidente este şi „factorul uman”.

Letalitatea prin traumatism rutier este de 12 ori mai mare decât în cazul altor traume, necesită spitalizare de 7 ori mai des şi survine invalidizarea de 6 ori mai repede. Peste 70 % din cei traumaţi în accidente rutiere necesită spitalizare şi tratament îndelungat, care în acest caz devine foarte costisitor.

O nelinişte deosebită prezintă traumatismul rutier la copii, care are pe parcursul ultimilor ani o vădită tendinţă de creştere. Cel mai mult în aceste accidente sunt implicaţi copiii cu vârsta cuprinsă între 7 – 14 ani.
Majoritatea accidentelor rutiere cu implicarea copiilor se produc în lunile mai-septembrie. În intervalul 11.00 – 18.00 se produc cele mai multe accidente în care sunt implicaţi copiii, iar în intervalul 24.00 – 7.00 cele mai grave ca consecinţe.

Traumatismul rutier în cazul accidentelor rutiere cu implicarea copiilor are tendinţe diferite în oraşe, localităţi rurale şi şosele. Lungimea totală a drumurilor şi străzilor în localităţile urbane şi rurale constituie aproximativ 1/3 din lungimea traseelor dintre localităţi, însă anume în localităţi urbane se produc până la 2/3 din numărul total al accidentelor rutiere în care sunt antrenaţi copii.

Mijloacele de transport: troleibusele, autobusele, automobilele - prezintă un mare pericol pentru pietoni, dacă acestea încalcă regulile de circulaţie. în asemenea situaţii şoferii deseori n-au posibilitate de a evita accidentele.

Este cunoscut faptul că nici un corp în mişcare nu poate fi oprit brusc. Distanţa pe care el o parcurge din momentul frânării şi până la oprirea completă, depinde de viteza de mişcare şi de greutatea lui. De exemplu, urma lăsată în timpul frânării unui automobil mic la o viteză de 60 km/oră e de 12 m. lungime pe teren uscat. Pe vreme ploioasă, gheţuş sau zăpadă, chiar şi cel mai experimentat şi iscusit conductor nu este în stare să oprească brusc vehiculul, să frâneze, dacă obstacolul apare pe neaşteptate.

Deci, securitatea depinde, în primul rând, de flecare din noi. Conform regulilor, trebuie să mergem numai pe trotuar. Dacă împrejurările ne impun să trecem pe partea carosabilă a şoselei, e necesar să fim foarte atenţi şi să mergem pe marginea stângă. Astfel, noi vom observa vehiculele ce vin în întâmpinare, iar şoferii - vor vedea bine pe pietoni.

Strada se traversează numai în locuri indicate pentru pietoni la culoarea verde a semaforului sau la semnalul poliţistului. Acolo, unde există treceri subterane, trebuie să ne folosim numai de ele.

Strada, şoseaua se traversează nu din fugă şi numai după ce ne-am convins de securitatea personală. Săniuţele şi cărucioarele pentru copii se conduc numai pe trotuar, iar dacă acesta lipseşte - pe partea stângă carosabilă a străzii ori şoselei.

La coborârea din autobus, troleibus, taxi trebuie să traversăm strada, ocolindu-le din spate. Numai aşa vom vedea clar toate mijloacele de transport în deplasare. Trecând prin faţă, putem fi accidentaţi de vehiculele ce se mişcă în aceeaşi direcţie cu vehiculul din care am coborât. În acest caz trebuie să ţinem cont, că mijloacele de transport din rândul doi au o viteză mai mare decât cele din rândul întâi, din care cauză, dacă dovedim să trecem pe dinaintea primelor maşini, putem fi accidentaţi de cele din rândul doi.

Din categoria traumelor rutiere fac parte şi cele ce au loc pe calea ferată, ce se produc din cauza neatenţiei pasagerilor şi lucrătorilor feroviari.

Copiii din localităţi rurale adesea se joacă sau pasc vitele în apropierea căilor ferate. Ei trebuie să cunoască faptul, că apariţia bruscă a lor înaintea trenului poate provoca un accident feroviar cu urmări imprevizibile. Este de datoria părinţilor, pedagogilor, lucrătorilor medicali, etc., de a instrui permanent copiii şi a evita accidentele.

Un rol deosebit în profilaxia traumatismului rutier îl joacă şi traversarea corectă de către mijloacele de transport a căilor ferate. Această traversare se face în locuri cu indicaţii speciale şi numai atunci, când trenul e departe, iar acolo unde sunt bare de protecţie, e necesar să aşteptăm să treacă trenul, apoi să pornim motorul maşinii şi să începem mişcarea.

O altă măsură de profilaxie a traumatismului rutier e lupta cu alcoolismul. Persoana ce apare pe partea carosabilă a străzii sau şoselei în stare de ebrietate, având o reacţie întârziată, nu poate analiza situaţia reală. Pietonii trebuie să fie foarte atenţi la traversarea străzii, deoarece unii şoferi îşi permit să consume alcool înainte de a se aşeza la volan. In asemenea situaţii pietonului îi este mai uşor să se oprească decât şoferului să frâneze.

Datoria societăţii este de a lupta permanent cu persoanele care conduc mijloacele de transport în stare de ebrietate. În acest scop este necesar ca la toate întreprinderile de transport auto să funcţioneze puncte medicale, unde şoferii înainte de a eşi pe rută să fie supuşi unui control special. O mică dereglare de la normal, o reacţie întârziată a organismului, chiar dacă alcoolul a fost consumat cu 4-5 ore înainte de controlul medical, sunt considerate ca circumstanţe ce nu permit şoferului să plece în cursă.

Pentru posesorii maşinilor particulare nu există un control special. Pentru ei examenul cel mai sever este autocontrolul, propria conştiinţă, fiind lucru ştiut că aşezarea la volan în stare de ebrietate pune în pericol atât viaţa personală, cât şi acelor din jur.

O parte importantă a profilaxiei traumatismelor rutiere constă în prevenirea traumatismelor la copii. E necesar ca ei să fie nu numai instruiţi cum să se comporte în curte şi în stradă, ci să fie un exemplu în respectarea regulilor de circulaţie.

Cauzele traumatismului sînt:

• organizarea incorectă a circulaţiei pe străzi;
• aglomerarea mijloacelor de transport care traversează localitatea dată;
• cunoaşterea insuficientă a regulilor de circulaţie de către copii şi conducătorii
• mijloacelor de transport;
• nerespectarea regulilor de circulaţie de către copii şi conducătorii auto.
• Statistica confirmă că 81% din toate cazurile de traumatism rutier la copii sunt rezultatul nerespectării de către ei a regulilor de circulaţie:
• ieşirea pe neaşteptate în faţa mijloacelor de transport în mişcare;
• jocurile organizate pe partea carosabilă a străzilor şi şoselelor;
• ieşirea şi urcarea în mijloacele de transport în timpul mişcării acestora.
• în zilele calde şi în timpul vacanţelor majoritatea copiilor se află în aer liber.

Traumele rutiere provocate de mijloacele de transport sunt mai frecvente iarna, din cauza că drumurile, trotuarele sunt foarte lunecoase, locurile indicate pentru trecere, fiind acoperite cu zăpadă ori gheaţă nu se observă. În asemenea situaţii trebuie să fim deosebit de precauţi.

Iarna mic şi mare iese la plimbări cu schiurile, la săniuş. E necesar, ca aceste locuri să se afle cât mai departe de şosele, drumuri. Este foarte periculos patinajul pe partea carosabilă a şoselei.

O semnificaţie deosebită în profilaxia traumatismului rutier îl au amenajarea şi întreţinerea în ordine a străzilor. Pe timp de noapte ele trebuie să fie bine iluminate, să fie închise cu capace fântânile de canalizare, deoarece fără capace, ele prezintă un mare pericol pentru mijloacele auto în mişcare.

Profilaxia traumelor urmăreşte scopul de a exclude accidentele rutiere şi a preîntâmpina traumatismul rutier.

In organizarea măsurilor de profilaxie intervin numeroşi factori, cei mai esenţiali fiind:

• perfecţionarea căilor de comunicaţie şi transport;
• crearea unor terenuri speciale destinate distracţiei copiilor;
• educarea deprinderilor de comportament corect pe străzi şi în vehicule. (Centrul National Stiintifico Practic de Medicina Preventiva din RM)