Pulberile industriale prezintă mici părticele fărâmiţate, care se află în stare de suspensie în aerul din zona de lucru, adică în formă de aerosoli. Ele apar ca rezultat al unor procese de prelucrare a materiei prime, a solului ş.a. (măcinarea, şlefuirea, zdrobirea, cernerea, electro- şi gazosudarea etc.).

Conţinutul de pulberi (praf) în zona de lucru depinde de: a) ermetizarea proceselor tehnologice de producţie, b) starea de ventilare din încăperi; c) modul de prelucrare (uscat sau umed); d) caracterul întreţinerii încăperilor, utilajului ş.a.

Pulberile industriale după origine se împart în 2 grupe: a) organice - de lemn, faină, lână ş.a.; b) anorganice - minerale (cuarţ, ciment, var, nisip, porţelan ş.a.) şi metalice (fier, cupru, plumb ş.a.).

Acţiunea pulberilor asupra organismului adolescenţilor depinde de: componenţa, mărimea, forma, consistenţa şi solubilitatea lor. In cazul când pulberile acţionează un timp îndelungat pot apărea hipertrofii sau atrofii ale mucoasei, boli alergice ş.a. Pătrunzând în plămâni, pulberile provoacă modificări fibrinoase (pneumoconioze), iar pe piele - dermatoze.

După mărime pulberile industriale se împart în: vizibile (mai mari de 10 µ), microscopice (de la 0,25 până la 10 µ) şi ultramicroscopice (mai mici de 0,25 µ). Cele mai periculoase sunt pulberile cu mărimea de la 2 până la 5 µ, care cel mai frecvent se întâlnesc în diferite procese din producţie.

Odată cu sporirea gradului de dispersie creşte capacitatea pulberilor de absorbţie a substanţelor toxice. Totodată moleculele de gaz absorbite formează o pojghiţă de protecţie împrejurul pulberilor ce împiedică coagularea lor, contribuind prin aceasta la sporirea stabilităţii pulberilor în aer.

Starea dispersa a pulberilor determină proprietăţile electrice şi solubilitatea lor. Cu cât e mai mare starea dispersă, cu atât mai mult creşte suprafaţa particulelor pulberilor, iar în legătură cu aceasta sporeşte viteza de solubilitate şi agresiune a pulberilor. Pulberile toxice sporesc acţiunea toxică a lor, Afară de proprietăţile fizice ale pulberilor un rol deosebit le revine şi celor chimice, în primul rând conţinutului de acid silicic, care provoacă apariţia pneumoconiozelor. Pneumoconiozele nu se întâlnesc la adolescenţi, dar profilaxia lor este importantă.

Dintre toate pneumoconiozele cele mai răspândite şi care decurg într-o formă grea sunt silicozele provocate de acţiunea pulberilor ce conţin cuarţ sub formă de bioxid de siliciu (SiO2), mai ales când conţinutul lui în pulberile industriale constituie mai mult de 10%.

Cu toate că cazuri de silicoze la adolescenţi nu se întâlnesc, un deosebit interes prezintă manifestarea iniţială a acestei patologii. Primele simptome apar în stadiul iniţial al acestei patologii şi se manifestă prin modificări funcţionale neînsemnate şi senzaţii subiective de dureri în piept, tuse seci şi gâfâit la eforturi fizice. Radiologie sunt stabilite o intensificare bilaterală difuză a desenului pulmonar, umbre suplimentare, îngroşarea membranei bronhiilor, prezenţa unei reţele slabe a desenului vascular, uneori câţiva noduli de umbră în sectoarele centrale ale plămânilor, emfizem moderat exprimat în sectoarele bazale.

Pulberile industriale provoacă nu numai pneumoconioze, dar şi alte patologii: boli purulente ale pielii, pneumonii, conjunctivite, bronşite ş.a.

Profilaxia acţiunii pulberilor industriale trebuie să fie efectuată în următoarele direcţii, folosind: a) măsuri tehnice de combatere: metode tehnologice contemporane, care micşorează sau exclud complet eliminarea pulberilor, introducerea automatizării şi telecomandei în procesele însoţite de eliminarea pulberilor.

Construcţiile de ventilaţie trebuie să fie folosite în încăperile cu pulberi, unde ventilarea se îmbină cu desprăfuirea lor. În procesele de foraj deseori se foloseşte forajul umed şi diferite soluţii pentru înmuierea uşoară a pulberilor. În prezent, când apa nu poate fi folosită, pe larg se folosesc instalaţiile sonore de purificare a pulberilor ş.a.; b) măsuri medico-sanitare şi de tratament: realizarea controlului medical profund sistematic al lucrărilor cu pulberi, folosind examinarea radiologică a plămânilor, ce permite de a revela bolnavii la etapele precoce ale bolii şi de a realiza tratamentul respectiv al lor. Aceşti bolnavi trebuie să fie transferaţi la alt lucru ce nu este legat cu pulberi. Mijloace specifice de tratament al pneumoconiozelor nu există, de obicei se foloseşte tratamentul simptomatologie (tonic general, educaţia fizică medicală, inhalaţii alcaline, vitamina C ş.a.).

Crearea instalaţiilor-fotarii (camera de iradiere cu raze ultraviolete) de tratament cu raze ultraviolete pentru adolescenţi la întreprinderile industriale are scopul de a spori rezistenţa fiziologică a organismului la acţiunea pulberilor; c) măsuri speciale profilactice de ordin legislativ şi de protecţie a muncii adolescenţilor: folosirea respiratoarelor, echipamentului de protecţie şi ochelarilor. Persoanele care n-au împlinit 18 ani, conform legislaţiei de protecţie a muncii adolescenţilor, nu pot fi admise la stagierea practică în locurile de muncă cu pulberi.

RECENT

2018 Sănătatea - Publicaţie de sănătate şi divertisment