Zgomotul prezintă un complex de sunete neperiodice şi haotice, de diferită intensitate şi frecvenţă. Intensitatea sunetului este exprimată prin cantitatea de energie sonoră ce trece într-o secundă pe suprafaţa de 1 cm2. Ea se apreciază subiectiv după scara de intensitate auditivă a sunetului. Comparaţia sunetelor de diferite intensităţi şi frecvenţe se efectuează folosind o unitate de intensitate auditivă a sunetului - fonul. Ca unitate de comparaţie e stabilit standardul sunetului la 1000 hertzi.

Unitatea hertz se foloseşte la măsurarea frecvenţei undelor. Un hertz este egal cu o astfel de oscilaţie a sunetului, la care are loc o mişcare ondulară deplină într-o secundă. Urechea omului percepe oscilaţiile sonore cu frecvenţa de la 16 (infrasunet) până la 20000 hertzi (mai mult de 20000 hertzi - ultrasunet).

Cunoscând intensitatea sunetului şi componenţa frecvenţei lui, cu ajutorul unui grafic sau tabel special alcătuite, se poate stabili valoarea intensităţii auditive a sunetului. De exemplu, nivelul zgomotului în limitele normale de intensitate auditivă a sunetului de 100 hertzi va fi egal cu 75-80 foni.

Intensitatea sunetului exprimată în presiune se măsoară în bari. Un bar (unitate a presiunii sunetului) e egal cu intensitatea presiunii la 1 dină pe 1 cm2, sau 0,000001 (milionime) parte a presiunii atmosferice. La stabilirea valorii intensităţii sunetului se foloseşte ca unitate de măsură belul sau valoarea de zece ori micşorată - decibelul (dB) şi se măsoară cu ajutorul sonometrului. Diapazonul auzului omului e de la 0 (pragul auditiv) până la 130 (pragul dureros) decibeli.

După componenţa spectrală zgomotul se împarte în 3 clase:
1. Cu frecvenţă mica cu numărul de oscilaţii până la 350 hertzi.
2. Cu frecvenţă medie cu numărul de oscilaţii în limitele a 350-800 hertzi.
3. Cu frecvenţă mare cu numărul de oscilaţii mai mare de 800 hertzi.

Oscilarea corpurilor elastice cu frecvenţa mai mică de 16 într-o secundă (infrasunetul) şi mai mare de 20000 într-o secundă (ultrasunetul) nu este percepută de organul auzului ca sunet. Organismul o percepe ca o zdruncinare (vibraţie) ce prezintă din punct de vedere fizic o totalitate de oscilări ondulante, care se repetă într-un timp anumit.

Vibraţia din producţie în mod condiţional se împarte în 2 grupe: a) totală (tot corpul e supus vibraţiei); b) locală (unele părţi ale corpului - mâinile, pieptul ş.a.).

Vibraţia se caracterizează prin: 1) amplitudinea oscilaţiei, care se măsoară în µ sau milimetri (deviaţia maximală a oscilaţiei de la poziţia de echilibru); 2) perioadă - timpul în secunde, în care corpul efectuează un ciclu de oscilaţie; 3) frecvenţă - numărul de oscilaţii pe secundă.

În industrie în funcţie de frecvenţă se deosebesc următoarele vibraţii:
1. Vibraţie cu frecvenţa infrasonora (1-16 hertzi);
2. Vibraţie cu frecvenţa sonoră:
a) mică -16-30 hertzi;
b) medie - 35-75 hertzi;
c) mare - mai mult de 75 hertzi - până la 20000 hertzi.
3. Vibraţie cu frecvenţa ultrasonora - mai mult de 20000 hertzi.

La acţiunea intensivă a zgomotului, vibraţiei sau a ambelor în organism pot apărea diferite modificări patologice.

Cercetările ştiinţifice efectuate cu scopul de a studia influenţa zgomotului şi vibraţiei din producţie asupra adolescenţilor au stabilit că organismul lor are o sensibilitate mai mare decât cea a adulţilor care lucrează în unele şi aceleaşi condiţii de muncă.

Sporirea pragului sensibilităţii auditive la adolescenţi se observă la acţiunea zgomotului cu frecvenţă sonoră mare (2000 - 4000 hertzi). Aceste modificări sunt mai exprimate la adolescenţii de 15-16 ani decât la cei de 17 ani.

Ţinând cont de faptul că la adolescenţii de 15-17 ani organul auditiv nu e încă perfect format şi că organismul lor e predispus la traume acustice, se recomandă de a limita folosirea muncii lor în condiţii cu zgomot intensiv, iar durata instruirii profesionale să fie de 2 ore pe zi.

Influenţa zgomotului din producţie asupra organului auditiv şi organismului determină apariţia şi dezvoltarea diferitelor modificări funcţionale, ce se caracterizează printr-o astenie auditivă, apoi hipoacuzie conductivă ca rezultat al afectării organului auditiv. În sfârşit, acţiunea îndelungată intensivă a zgomotului provoacă surditatea, precum şi modificări din partea altor sisteme ale organismului: a) cardiovascular - instabilitatea tensiunii arteriale; b) nervos central - reacţii astenice şi neurotice; c) tractul gastrointestinal şi glandele endocrine (tiroida, suprarenalele) - hiperfuncţia lor ş.a.

Aceste modificări sunt însoţite de dereglări subiective: dureri de cap, vâjâituri în urechi, ameţeli, insomnie, iritabilitate, hiperhidroze, palpitaţii ş.a.

Acţiunea zgomotului se reflectă şi asupra indicilor morbidităţii generale. Aşa, la diferite întreprinderi industriale, unde zgomotul predomină ca factor de producţie, morbiditatea generală e mai mare decât Ia cele, unde el lipseşte sau e mic. Sunt dovezi confirmative că acţiunea zgomotului reduce capacitatea de muncă a adolescenţilor în timpul lucrului.

La acţiunea vibraţiei e posibilă apariţia şi dezvoltarea diferitelor patologii de vibraţie. În aceste cazuri apar diferite forme ale bolii de vibraţie în funcţie de caracterul acţiunii.

La acţiunea vibraţiei locale cu frecvenţa mica în primul rând apare sindromul polineurotic cu angiodistonii neexprimate şi patologii ale aparatului locomotor; cu frecvenţă mare - predomină angiodistonia vaselor periferice, polineuritele şi spasmul coronarian. La acţiunea vibraţiei totale şi a izbiturilor deseori apar dereglări ale aparatului vestibular şi neuromuscular, precum şi agravarea proceselor inflamatoare ale sistemului genital ş.a.

Conform legislaţiei muncii în vigoare adolescenţii nu sunt admişi la munci în condiţii de acţiune a vibraţiei, însă în unele ramuri ale economiei naţionale (agricultura, construcţia maşinilor, industria uşoara ş.a.) ei pot să contacteze cu vibraţia din producţie în timpul instruirii profesionale şi stagierii practice. În aceste cazuri este argumentată cerinţa de a nu le admite adolescenţilor să se folosească de instrumente vibratoare cu acţiune de rotaţie.

Combaterea zgomotului şi a vibraţiei trebuie să fie îndreptată în primul rând asupra înlăturării cauzelor, care provoacă crearea zgomotului şi vibraţiei. O cale radicală în această direcţie e modificarea proceselor tehnologice şi a utilajului. De exemplu, înlocuirea nituirii pneumatice şi ştemuirii cu sudarea electrică sau nituirea hidraulică, înlocuirea ciocanului de fierărie cu prese.

Cauzele principale care produc zgomot şi vibraţie în industrie sunt zgomotele percutante de la maşinile ce lucrează, zgomotele de frecare la transferarea pieselor, zgomotele aerodinamice şi zgomotele care apar la fixarea rigidă a maşinilor, ce dispun de piese vibratoare. În mod corespunzător şi măsurile de combatere a zgomotului şi vibraţiei trebuie să fie îndreptate spre înlăturarea sau reducerea acţiunii cauzelor indicate.

În caz dacă nu-i posibilă realizarea măsurilor radicale e necesar să se ia măsuri de izolare şi absorbţie a zgomotului din producţie. Materialele de absorbţie a sunetului trebuie să dispună de un coeficient maximal de absorbţie. Se recomandă ca acolo, unde e posibil, munca însoţită de zgomot să se efectueze în aer liber. Lucrările însoţite de zgomot şi atelierele cu zgomot se izolează unele de altele, folosind zone verzi sau tehnologii modeme.

Pentru înlăturarea acţiunii factorilor de zgomot şi vibraţiei o mare însemnătate are echilibrarea corectă a maşinilor, care ar elimina ondularea şi vibrarea. E raţională instalarea pe temelii speciale din materiale elastice a maşinilor şi utilajului, care provoacă zgomot şi vibraţie şi totodată separarea lor cu un strat de aer de alte încăperi ale clădirii.

Vibraţia, care se transmite prin podea, poate fi înlăturată, folosind scaune-amortizatoare cu perioade mai mari de oscilare decât perioadele oscilării podelei. Vibraţia transmisă prin scaune poate fi înlăturată sau facilitată cu mijloace de folosire a arcurilor şi căptuşelelor elastice şi a altor materiale analogice. In construcţia instrumentelor e raţional să se folosească instalaţii de amortizare. De asemenea e necesar un control riguros al exploatării maşinilor şi instalaţiilor, precum şi a reparaţiei la timp pentru a asigura buna fixare a pieselor, a înlătura frecarea de prisos la deplasarea pieselor şi alte cauze, ce provoacă zgomot şi vibraţie.

Ca măsuri individuale de protecţie se consideră folosirea antifonilor, organizarea raţională a regimului de muncă şi odihnă, totodată odihna trebuie să decurgă în încăperi fără sau cu mic zgomot. Ca măsuri profilactice pot servi folosirea hidroprocedurilor, vitaminelor B1 şi B12, precum şi exerciţiile fizice.

Un rol profilactic important în combaterea acţiunii nefavorabile a zgomotului şi vibraţiei au normele şi regulile sanitare de limitare a zgomotului şi vibraţiei pe teritoriul şi în încăperile întreprinderilor industriale (decizii ale guvernului, indicaţii metodice, instrucţiuni, standarde de stat ş.a ). Aceste măsuri profilactice de combatere a zgomotului şi vibraţiei sunt prevăzute pentru muncitorii adulţi, iar în perspectivă este necesară reducerea normelor pentru adolescenţii, care sunt încadraţi în muncă, ţinând cont de sensibilitatea lor sporită la acţiunea zgomotului şi vibraţiei.

Pentru adolescenţi sunt recomandate diferite durate ale timpului de muncă în condiţii cu zgomot la întreprinderi.

O deosebită importanţă are asistenţa medicală a adolescenţilor. La determinarea valabilităţii profesionale a adolescenţilor pentru profesiile cu zgomot sunt stabilite anumite contraindicaţii. Pentru aceste profesii cu zgomot sunt contraindicate următoarele boli şi stări patologice, afecţiunea organică a valvulelor şi muşchilor inimii, deviaţiile în starea tonusului vascular, ulcerul gastric şi duodenal, gastritele şi colitele cronice, afecţiunile cronice ale rinichilor, ficatului şi ale căilor biliare, chiar dacă nu sunt predispuse la acutizare, bolile organelor genitale la femei, afecţiunile sistemelor nervos şi endocrin.

Contraindicaţii pentru munca cu zgomot sunt orice hipoacuzii, otite cronice, mezotite, epitimpanite, dereglarea funcţiei vestibulare, nistagmul. Contactul cu vibraţia se exclude în aşa afecţiuni patologice ca: deformarea coloanei vertebrale şi coşului pectoral, dereglări exprimate ale aparatului locomotor, articulaţiilor, funcţiei de manipulare a mâinilor, hernie, boli chirurgicale ale organelor interne, vaselor periferice, boli ale organelor genitale, corpului vitros şi retinei ochiului.

RECENT

Aspecte epidemilogice ale izbucnirilor cu boli diareice acute în Republica Moldova (Nadejda Gafin, Aliona Nastas, Ion Bîrcă, Adrian Cotelea, Vasile Sofronie)
02.01.2020

În articol sunt prezentate unele aspecte epidemiologice ale izbucnirilor cu boli diareice acute (BDA) în Republica Moldova în anii 2014-2 [ ... ]

Impactul asupra sănătății și cel socioeconomic al morbidității prin varicelă în Republica Moldova (Silvia Negară, Vasile Sofronie)
02.01.2020

A fost studiată și analizată epidemilogic morbiditatea prin varicelă în Republica Moldova în perioada 1985-2017. Studiul dat este unul [ ... ]

Coxartroza, simptomeCoxartroza, simptome
03.04.2019

Coxartroza este o afecţiune care se caracterizează prin dureri la nivelul şoldului. Este o afecţiune cronică, care apare în urma degra [ ... ]

Sindromul de intestin iritabil, una dintre cele mai răspândite disfuncții ale omului modernSindromul de intestin iritabil, una dintre cele mai răspândite disfuncții ale omului modern
03.04.2019

Sindromul de intestin iritabil este una dintre cele mai răspândite disfuncții ale omului modern. Statisticile arată că acesta afecteaz [ ... ]

Despre pietre la rinichiDespre pietre la rinichi
02.04.2019

Una dintre cele mai dureroase afectiuni este reprezentata de pietrele la rinichi, care pe atat de deranjanta esti si atat de raspandita pest [ ... ]

Sfecla roșie, o legumă importantă în lista alimentelorSfecla roșie, o legumă importantă în lista alimentelor
02.04.2019

Sfecla roșie ocupă un loc bine meritat pe lista alimentelor permise în orice dietă sănătoasă. Leguma este bogată în substanțe nutr [ ... ]

Cinci exerciții pentru o talie subțireCinci exerciții pentru o talie subțire
01.04.2019

Pentru a ne menține silueta este nevoie de o alimentație echilibrată, însă nu este de ajuns, aceasta ar trebui asociată cu un program  [ ... ]

Sindromul Raynaud, o afecțiune a arterelor perifericeSindromul Raynaud, o afecțiune a arterelor periferice
01.04.2019

Sindromul Raynaud reprezintă o afecțiune a arterelor periferice caracterizată prin modificarea succesivă a culorii degetelor mâinii și [ ... ]

Alte articole...
2018 Sănătatea - Publicaţie de sănătate şi divertisment