Iluminarea naturală a încăperilor depinde de climatul de lumină care include condiţiile climaterice generale ale localităţii, gradul de transparenţă a atmosferei, cât şi de capacităţile de reflectare a mediului ambiant şi este asigurată de radiaţia solară. Intensitatea variază în cursul unei zile de la câteva sute de lx - la răsăritul şi apusul soarelui, pană la sute de mii lx la amiază, în sezonul de vară.

O importanţă considerabilă are orientarea ferestrelor spre punctele cardinale, ceea ce determină regimul de insolare a încăperii. Din punct de vedere igienic cea mai raţională este orientarea spre sud şi sud-est.

Nu se recomandă a orienta încăperile de locuit spre vest, deoarece ele vor fi prea mult iluminate, iar razele solare vor pătrunde adânc, ceea ce duce la supraîncălzirea încăperii, necesitând astfel dispozitive de protecţie solară.

Un factor esenţial, care influenţează asupra intensităţii si duratei iluminării naturale a încăperilor, este mărimea, forma şi poziţia ferestrelor. Marginea de sus a ferestrei trebuie să se afle mai aproape de tavan, ceea ce contribuie la pătrunderea mai profundă a luminii în încăpere. O deosebită importanţă pentru iluminare are mărimea şi numărul golurilor de lumină.

Cele mai potrivite ca formă sunt ferestrele dreptunghiulare. Adâncimea camerei-în încăperile cu iluminarea unilaterală, pe o parte distanţa de la peretele cu ferestre până la cel mai îndepărtat punct al peretelui opus.

Adâncimea camerei nu trebuie să depăşească mai mult de 2,5 ori distanţa de la marginea de sus a ferestrei până la podea.

Distanţa dintre clădiri nu trebuie să fie mai mică de înălţimea dublă a clădirii înalte opuse. Geamurile din sticlă obişnuită micşorează cantitatea de lumină, ce pătrunde în încăpere şi reţin razele ultraviolete biologic active. Geamurile cu sticla murdară micşorează transparenţa cu 25-50%. Perdeluţele la geamuri pot absorbi până la 40% de lumină.

Caracterul culorii pereţilor şi tavanului au o importanţă considerabilă. Nuanţele deschise, reflectând lumina, măresc gradul de iluminare.

Pentru caracterizarea iluminării naturale se folosesc diferiţi indici. Unul din ei este coeficientul de iluminare naturală (CIN), care reprezintă raportul procentual de iluminare naturală dintre gradul de iluminare al unui punct aflat înăuntrul încăperii şi gradul de iluminare al punctului aflat în exteriorul clădirii şi iluminat de lumina difuză a bolţii cereşti pe aceeaşi orizontală. Mărimea CIN se normează în funcţie de destinaţia încăperii şi caracterul lucrului îndeplinit. Pentru încăperile de locuit el trebuie să aibă cel puţin 0,5 %.

Coeficientul de luminozitate (CL) este raportul suprafeţei vitrate a ferestrelor faţă de suprafaţa podelei din încăperea dată. Acest coeficient se exprimă în formă de fracţie simplă în care numărătorul este o unitate, iar numitorul-numărul care arată ce parte din suprafaţa podelei ocupă suprafaţa cu geamuri a încăperii. Norma coeficientului de iluminare depinde de caracterul încăperii. Pentru încăperile de locuit coeficientul de luminozitate va fi de cel puţin 1/8-1/10.

Luându-se în considerare efectul bactericid şi • curativ al luminii solare, este raţional a orienta saloanele de spital spre sud. Pentru sălile de operaţii, pansamente, laboratoare CL trebuie să fie 1/4-1/5. În cabinetele medicilor, în saloanele de proceduri, sterilizare-1/5-1/6.

Unghiul de incidenţă (de cădere) arată unghiul căderii luminii pe suprafaţa orizontală a locului de lucru. Cu cât e mai mare unghiul de incidenţă, cu atât e mai bine iluminat locul de lucru.
Mărimea unghiului depinde de înălţimea ferestrei şi de locul de determinare. Cu cât ultimul e mai departe de fereastră, cu atât e mai mic unghiul de incidenţă şi cu atât e mai mică iluminarea locului de lucru.

Această dependenţă serveşte ca bază pentru stabilirea adâncimii de limită a încăperii şi plasarea locurilor de lucru la iluminarea unilaterală. În încăperile unde lucru] este legat de citire, scriere şi alte activităţi ce solicită văzul, unghiul de incidenţă trebuie să fie nu mai mic de 27°.

Unghiul de deschidere caracterizează mărimea sectorului bolţii, lumina căreia cade pe locul de lucru şi nemijlocit iluminează suprafaţa de lucru. Unghiul de deschidere nu trebuie să fie mai mie de 5°C.

Cu cât e mai mare sectorul bolţii cereşti, care se vede de la locul de lucru, cu atât e mai mare unghiul de deschidere şi cu atât e mai bună iluminarea. O importanţă deosebită capătă determinarea unghiului de deschidere la umbrirea ferestrelor de clădirile opuse.