Activitatea vitală a omului decurge nu numai în condiţiile iluminatului natural, ci şi al celui artificial, prelungind activitatea în perioada de întuneric a zilei.

Iluminatul artificial trebuie să asigure anumite condiţii igienice şi anume: o intensitate luminoasă corespunzătoare activităţii, evitarea umbrelor şi a strălucirii excesive, uniformitatea în timp şi în spaţiu, evitarea încălzirii atmosferei, un spectru luminos cât mai apropiat de cel al iluminatului natural.

Iluminatul artificial se realizează prin două sisteme şi anume: incandescent şi fluorescent. Cel mai folosit în prezent este sistemul incandescent, care produce radiaţii vizibile cu lungimi de undă în zona culorii galbene, bine percepute de organul vizual.

Neajunsurile acestui sistem: produce supraîncălzire şi este neeconomic. Sistemul fluorescent are radiaţii luminoase apropiate de lumina naturală, nu încălzeşte, este econom.

Îndepărtarea efectului de orbire se obţine datorită folosirii corpurilor de iluminat şi reglementării înălţimii, de care se atârnă lampa. Pentru a feri ochii de suprafaţa strălucitoare a lămpii prezintă importanţă unghiul de protecţie al corpului de iluminat (cel puţin de 30°). În lămpile fluorescente sunt folosite în aceste scopuri şi reţele ecranate, difuzoare din masă plastică transparentă sau sticlă.

Strălucirea se lichidează prin culoarea în nuanţe mate a suprafeţelor şi utilajului. Uniformitatea iluminatului se obţine prin folosirea corpurilor de iluminat, ce dau o lumină difuză, precum şi prin repartizarea raţională a lor. Corpurile de iluminat sunt de trei feluri: care dau lumină directă, difuză şi reflectă.

Corpurile de iluminat cu lumină directă pe contul suprafeţei refractante, făcute din smalţ sau lustruite, îndreaptă 90% din lumină în jos, creând umbre pronunţate. Corpurile de iluminat cu lumină reflectată, dimpotrivă, partea maximă a fluxului de lumină o îndreaptă în sus.

Corpurile de iluminat cu lumină difuză împrăştie uniform fluxul luminos în toate părţile. Cele mai igienice sunt corpurile cu lumină difuză şi reflectată.

Iluminatul artificial poate fi general, local şi combinat. Iluminatul local se creează prin amplasarea corpului de iluminat direct deasupra suprafeţei de lucru. Un neajuns al acestui fel de iluminare sunt contrastele mari dintre gradul de iluminare a locului de muncă şi a sectoarelor vecine. Iluminatul general se creează prin repartizarea uniformă a corpurilor de iluminat de acelaşi tip şi aceeaşi putere prin întreaga încăpere.

Din punct de vedere igienic asemenea iluminat este considerat favorabil. Însă, în cazurile când se cere un grad mai mare de iluminare a locurilor de muncă, iluminatul general nu e rentabil. În asemenea cazuri se aplică iluminatul combinat, adică în una şi aceeaşi încăpere sunt folosite ambele sisteme de iluminare.

După compoziţia spectrală sursa de iluminare artificială trebuie să se apropie de lumina de zi. Cu acest scop este utilizat iluminatul fluorescent.

În funcţie de dimensiunile obiectului iluminat, contrastul lui cu fondul, caracterul lucrului efectuat, s-au stabilit diferite norme de iluminare. Astfel, pentru un lucru vizual de mare precizie (obiectul iluminat mai mic de 0,15 mm) la un contrast mic şi fond întunecat, nivelul de iluminare a suprafeţei de lucru la o iluminare combinată nu va fi mai mic de 5000 lx, la iluminarea generală-1500 lx, la un lucru de precizie medie (obiectul iluminat-0,5-lmm) -750 şi 300 lx, de o precizie mică (obiectul iluminat-1-5 nun) - 300 şi 200 lx.

Rezultă că gradul de iluminare trebuie să fie cu atât mai mare, cu cât mai mici sunt detaliile ce se examinează în timpul lucrului, cu cât e mai mic contrastul dintre obiectele analizate şi fondul înconjurător şi cu atât mai repede se deplasează obiectul analizat.

Iluminatul insuficient, pe lângă înrăutăţirea funcţiei vizuale, duce la obosirea rapidă a ochilor. Activitatea vizuală intensă în condiţiile unei iluminări insuficiente duce la dezvoltarea miopiei, mai ales la copii.

RECENT

2018 Sănătatea - Publicaţie de sănătate şi divertisment