Acţiunea poluării aerului asupra sănătăţii poate fi directă şi indirectă.

Acţiunea directă este caracterizată prin efectul patogen al poluanţilor în funcţie de natura, concentraţia şi timpul de acţiune a lor. Acţiunea directă a poluării aerului asupra sănătăţii poate fi acută şi cronică.

Acţiunea acută se manifestă prin alterarea stării sănătăţii sub influenţa în timp scurt a unor niveluri ridicate de poluare a aerului.

Acţiunea cronică sau de lungă durată este o influenţă a poluanţilor în concentraţii moderate timp îndelungat.

Poluarea aerului este de obicei produsă de un complex de substanţe cu diferite acţiuni asupra organismului.

Poluanţii atmosferei pot fi clasificaţi în funcţie de acţiunea lor asupra organismului sau în funcţie de starea lor de agregare.

În acest sens există:
- poluanţi iritanţi, grupă în care intră pulberile netoxice şi o serie de gaze şi vapori, dintre care cei mai importanţi sunt bioxidul de sulf, bioxidul de azot, clorul, amoniacul.
- poluanţi fibrozanţi ca bioxidul de siliciu, oxizii de fier etc.
- poluanţi toxici asfixianţi, dintre care cei mai importanţi sunt oxidul de carbon şi hidrogenul sulfurat.
- poluanţi toxici sistemici, grup care cuprinde un mare număr de elemente anorganice (plumbul, mercurul, kadmiul, fosforul, fluorul) sau substanţe organice (pesticidele organo-fosforice şi organoclorurate).
- poluanţi alergizanţi, naturali, de origine vegetală (polen), animală (păr, produse de descuamare), artificială (emanaţi de unele ramuri ale industriei chimice: industria farmaceutică, industria maselor plastice etc).
- poluanţi cancerigeni, care pot fi de natură organică (hidrocarburile policiclice aromatice, epoxizii), unele amine de natură anorganică (arsenul, cromul, kobaltul, selenul şi sărurile lor) sau de natură minerală (azbestul).

După starea de agregare, poluanţii pot fi clasificaţi în 2 grupe:
- aerosoli, reprezentaţi prin particule solide sau lichide, dispersate în mediul gazos. Stabilitatea lor în aer este determinată în special de mărimea particulelor, cele mai mari sedimentează repede, iar cele mici persistă mult timp în atmosferă.
- gaze şi vapori - grupa cuprinde cele mai diverse substanţe chimice poluante, de natură anorganică (bioxid de sulf, hidrogen sulfurat, oxid şi bioxid de carbon, oxizi ai azotului etc.) sau de natură organică (hidrocarburi aromatice, aldehide, cetone, alcooli etc).

Acţiunea indirectă a poluării aerului asupra sănătăţii se caracterizează prin modificările de mediu sub influenţa poluanţilor care se reflectă asupra sănătăţii şi a condiţiilor generale de viaţă. Este cunoscută acţiunea produşilor poluanţi asupra microclimatului, asupra radiaţiilor luminoase, asupra radiaţiilor ultraviolete, asupra plantelor, asupra animalelor, asupra condiţiilor de viaţă.

Factorii chimici ai mediului înconjurător se împart în naturali şi artificiali. Aerul atmosferic se caracterizează printr-o componenţă constantă, destul de pronunţată a gazelor. Cu totul alta se observă din partea factorilor chimici artificiali ai mediului aerian. Componenţa lor e foarte diversă şi numărul lor sporeşte permanent. Îndeosebi s-a înrăutăţit componenţa chimică a atmosferei şi mediului aerian din sfera de producţie a omului în condiţiile progresului tehnico-ştiinţific.

Pentru aprecierea componenţei chimice şi a gradului de poluare a aerului atmosferic, a aerului din încăperile de locuit, sociale, pentru copii, curativo-profilactice se aplică standardele de stat (STAS), în care sunt date concentraţiile maxime admisibile (CMA) ale noxelor.