În straturile inferioare ale atmosferei, care vin în contact direct cu suprafaţa pământului, se găseşte o cantitate de particule, numite aeroioni, purtătoare de sarcini electrice. Factorii care provoacă ionizarea pot fi cosmici şi tereştri.

Ionii formaţi în atmosferă se deosebesc între ei după semnul sarcinii electrice (pozitiv sau negativ), după starea de agregare (gazoasă, solidă sau lichidă), după dimensiuni, mobilitate şi durata de existenţă.

În funcţie de acestea se delimitează:
- aeroioni mici - cu încărcătură electrică pozitivă sau negativă, de dimensiuni mici, cu mobilitate mare si cu timpul de existenţă redus;
- aeroioni mari (grei) - cu încărcătură electrică de sens pozitiv şi negativ, de dimensiuni mai mari (zeci de microni), cu mobilitate redusă şi cu durata de existenţă mai mare (ore).

Numărul de ioni în atmosferă depinde de puritatea aerului. Ionii mici se găsesc, de regulă, în atmosfera neimpurificată, iar cei mari se întâlnesc în special în locurile poluate, în zonele industriale, în încăperile închise şi supraaglomerate, în locurile cu umiditate sporită.

Concentraţiile de aeroioni prezintă variaţii zilnice, sezoniere. Astfel, aeroionii mici sunt mai mulţi dimineaţa, scad la mijlocul zilei, cresc după amează, fiind mai numeroşi noaptea. Devierile de concentraţie a ionilor mari sunt inverse. Vara numărul aeroionilor mici este mai mare decât iarna.

Acţiunea biologică a aeroionizării
Investigaţiile experimentale au permis emiterea unor ipoteze referitor la acţiunea aeroionilor asupra organismului, şi anume că ei:
- contribuie la stabilitatea componenţei plasmei;
- modifică echilibrul hidro-mineral al organismului;
- modifică pH-ul mediului intern şi în consecinţă apar devieri în sistemul enzimatic;
- cauzează tulburări neurohormonale, alterând activitatea metabolică, circulatorie a organismului etc.

S-a constatat că creşterea ionilor pozitivi conferă mediului un caracter acid, fapt ce conduce la creşterea energiei celulare, la stimularea metabolismului serotoninei, la creşterea frecvenţei respiratorii şi a activităţii sistemului nervos simpatic. Ionii negativi imprimă mediului intern un caracter bazic, exercitând o acţiune inversă celei a ionilor pozitivi.

În genere, aeroionii mici negativi creează un mediu calmant pentru organism, în timp ce cei pozitivi - excitant. De aceea, pentru funcţiile fiziologice optime, este necesară prezenţa ionilor mici atât a celor negativi, cât şi a celor pozitivi la un nivel corespunzător.

Este aplicat pe larg tratamentul cu aeroioni mici negativi în afecţiunile aparatului respirator, în hipertensiunea arterială, în tulburări neuropsihice, gastrite, ulcer duodenal etc. Aeroionizarea poate servi ca indicator în stabilirea gradului de poluare a aerului atmosferic din încăperile închise si criteriu de zonare a centrelor populate.

În condiţiile unui aer poluat, ionii mici pot scădea sub 100 perechi/cm aer, iar cei mari pot depăşi 100000 perechi/cm aer (Lucia Alexa).