Apa potabilă nu trebuie să conţină organisme animale, vegetale şi particule vizibile cu ochiul liber.

În apa potabilă nu se admite să existe nici un organism dăunător sănătăţii, cum sunt ouăle sau larvele de paraziţi, alte organisme biologice indicatoare de impurificare, organisme care prin înmulţire în masă modifică proprietăţile organoleptice sau chimice ale apei şi care pot produce degradări ale instalaţiilor.

Analizele biologice complete de laborator servesc, în mod eficient, la aprecierea poluării apei (H.Straus). Aceste analize se bazează pe evidenţierea relaţiilor ce există între apă şi organismele acvatice. Astfel, unele pot să se dezvolte numai în ape practic curate, altele, din contra, necesită ca substrat nutritiv o cantitate mai mare de substanţe organice.

Un alt factor hotărâtor în dezvoltarea organismelor acvatice îl reprezintă oxigenul şi anume unele necesită cantităţii mari de oxigen pentru existenţa lor, altele din, contra, trăiesc în mediu anaerob.

Adaptarea diferitelor organisme la anumite condiţii ecologice permite utilizarea lor ca indicatori sanitari ai surselor de apă, dând posibilitate de a aprecia dacă acestea sunt sau nu poluate.