Condiţiile meteorologice reprezintă un fenomen caracteristic de ansamblu al factorilor fizici ai aerului supraterestru: radiaţie solară, presiune atmosferică, temperatură, umiditate, curenţi de aer care acţionează într-o perioadă de timp relativ scurtă (ore, zile, săptămâni). Condiţiile meteorologice se caracterizează prin oscilaţii periodice, ultimele manifestându-se prin modificări ale temperaturii, curenţilor de aer, presiunii atmosferice etc.

Persoanele sănătoase se adaptează uşor la modificările meteo, iar cele în vârstă sau bolnave - mai anevoios. Modificările meteo suprasolicită anumite sisteme fiziologice şi astfel pot declanşa diverse dereglări funcţionale.

Prin urmare, variaţiile drastice ale condiţiilor meteo (scăderea sau creşterea bruscă a presiunii atmosferice) determină alterarea stării generale la multe persoane, mai ales la cele bolnave, care acuză vertijuri, acufene, cefalee, dispnee, dureri cardiace, dureri în mâini, picioare etc. Astfel de simptome apar, de obicei, cu 1-2 zile înainte de schimbarea timpului. Anume în această perioadă la 70-80% din bolnavi se atestă acutizarea bolilor cardiovasculare, a hipertensiunii arteriale, a ischemiei miocardului etc.

Aceste reacţii meteotrope ale organismului se datorează influenţei undelor electromagnetice ce se intensifică anume în perioadele de schimbare a timpului. Undele electromagnetice influenţează asupra funcţiilor sistemului nervos central, tonusului vascular, asupra metabolismului general şi cel al colesterolului. În perioada de perturbaţii magnetice se observă o creştere a cantităţii de protrombină în sânge, o scădere a activităţii catalazei, ceea ce provoacă acutizarea bolilor cardiovasculare.

Clima se caracterizează prin fenomene sinoptice similare pe parcursul unei perioade îndelungate de timp. Ea depinde de mai mulţi factori: de latitudinea la care este situată regiunea respectivă, de relieful şi caracterul suprafeţei terestre (apă, uscat, floră, altitudine faţă de nivelul mării), de particularităţile curenţilor de aer. Clima depinde, în mare măsură, de activitatea antropogenă - sădirea fâşiilor de păduri, schimbarea cursului apelor, crearea bazinelor acvatice artificiale etc.

În funcţie de caracteristicile expuse mai sus, fiecare ţară îşi are zonele şi particularităţile sale de climă, care, la rândul lor, influenţează asupra sănătăţii populaţiei. Zonele climatice sunt foarte variate şi se caracterizează prin climă, continentală, de stepă, montană, maritimă etc. În ceea ce priveşte influenţa asupra organismului, clima poate fi protectorie-curativă şi excitantă. Pentru clima protectorie sunt specifice oscilaţii neînsemnate ale presiunii atmosferice, temperaturii, umidităţii, vitezei curenţilor de aer.

Clima rece continentală exercită acţiune excitantă, prezintă suprasolicitări ale proceselor de termoreglare, fapt ce va trebui luat în considerare de persoanele slăbite sau bolnave. Acţiunea protectorie a climei e aplicată pe larg în climatoterapie. Sub influenţa condiţiilor climatice nefavorabile unele patologii se pot acutiza. Se ştie că m anotimpul rece se înregistrează mai frecvent angine, pneumonii, inflamaţii ale căilor respiratorii superioare, miozite, nevrite. S-a constatat o anumită corelaţie între mortalitate şi anotimp.

Organismele sănătoase se adaptează uşor la variaţiile climatice. Adaptarea la condiţii climatice foarte călduroase se manifestă prin scăderea frecvenţei pulsului, respiraţiei, tensiunii arteriale, a temperaturii corpului, prin diminuarea metabolismului bazal. Aclimatizarea la condiţii climatice reci solicită alte modificări fiziologice: accelerarea metabolismului, sporirea termogenezei, a volumului de sânge circulant, scăderea concentraţiei vitaminelor C, B, dereglarea sintezei vitaminei D. Adaptarea la clima toridă decurge mult mai greu decât adaptarea la clima rece.