Compuşii de azot în apă pot fi atât în componenţa substanţelor organice, cât şi a celor neorganice. O însemnătate epidemiologică are azotul ce constituie un produs al descompunerii proteinelor animale.

Proteina animală, de regulă, nimereşte în sursa de apă împreună cu apele reziduale. Prezenţa ei este un indice secundar al poluării, apei cu floră patogenă. Proteina se descompune până la azotul de amoniac, azotul de nitriţi şi de nitraţi.

Prezenţa în apă a amoniacului indică o poluare recentă; a amoniacului, nitriţilor - o poluare de 2-3 săptămâni; a amoniacului, nitriţilor şi nitraţilor -poluare de lungă durată. Dacă în apă se află numai nitraţi, aceasta este o mărturie că procesul nitrificaţiei s-a sfârşit.

Nici amoniacul, nici nitriţii nu sunt normaţi în STAS. În apa curată, după normativele igienice, se admite un conţinut de amoniac de până la 45 mg/l drept substanţă toxică, capabilă să provoace methemoglobinemie hidrică.

RECENT

2018 Sănătatea - Publicaţie de sănătate şi divertisment