Fiecare arbore are un bioritm al său, cu ore de repaus şi ore de maximă activitate biologică. În perioade de maximum, arborii ne aduc un mare folos din punct de vedere al efectelor terapeutice.

În primul rînd, recoltarea mugurilor, florilor, frunzelor şi a altor părţi utile din punct de vedere terapeutic ar trebui să se facă numai în aceste perioade. Apoi, pentru a ne reface energetic şi emoţional, este bine să medităm, în intervalele de maximum, sub arborii cei mai sănătoşi, cu scoarţă fără umflături sau cicatrice, pentru a avea certitudinea energiei lor de calitate.

Unii arbori ne atrag, alţii ne resping şi ne sperie, producînd emoţii negative. Fiecare dintre noi îşi poate găsi arborele care i se potriveşte,,a cărui energie, o, va resimţi şi care îl va ajuta. Unii arbori au energie pozitivă, alţii energie negativă. Spre exemplu, energia pozitivă este proprie mesteacănului, stejarului, pinului, castanului, arţarului, teiului, frasinului şi salciei. Aceşti arborii ne alimentează cu energia lor vitală, dînd sănătate organismului uman.

Arborii cu energie negativă sînt plopul, plopul tremurător, bradul, platanul, mălinul şi arinul. Aceşti arbori absorb energia din corpul omului şi, o dată cu ea, extrag şi durerea, eliminînd din organism energia dăunătoare. Dar cel mai apreciat efect al silvofitoterapiei este că, prin mugurii, florile şi frunzele lor, unii arbori transmit oamenilor principii active terapeutice, uneori, indispensabile sănătăţii.
Mesteacănul, tonic ideal pentru sistemul nervos şi rinichi.

Mesteacănul este perfect pentru reglarea sistemului nervos şi tratarea bolilor de rinichi. De asemenea, curăţă organismul de toxine. Seva mesteacănului are cea mai mare calitate terapeutică. Este indicată în litiaza renală, cistite cronice şi recidivante, albuminurie, sindrom cardiorenal, artroză, gută, hipercolesterolemie, gastrite, celulită, piele cu elasticitate pierdută, dermatoze.

Remediile din scoarţă de mesteacăn alungă febra, sînt diuretice şi stimulează digestia. Infuziile din frunze sînt eficiente contra gutei, reumatismuliui şi calculilor renali. În infuzii, mesteacănul se poate asocia cu brad, măceş şi coacăz negru în rinite şi rinofaringite, doar cu brad în tulburări de creştere şi cu fag în tulburări de metabolism.

În gemoterapie se folosesc muguri, seminţe şi sevă de mesteacăn, puse la macerat. Mugurii se folosesc în tratarea rinitelor, rinofaringitelor, insuficienţei biliare (activează secreţia biliară) dar şi în caz reumatism, rahitism, carente minerale. Seminţele sînt tonice ale sistemului nervos, fiind indicate neurastenie, dificultăţi de concentrare, pierderi de memorie, astenia mentală a vîrstnicilor, sindrom depresiv.

Ca activitate biologică, mesteacănul se află în perioada de pauză între orele 2.00 şi 3.00, noaptea, avînd perioada activă, cu valoare maximă, Între orele 4.00 şi 8.00 (în restul timpului nu se obţine efectul maxim). Energia mesteacănului este moale, cu efect liniştitor. Persoanele apăsate de stres, care se lipesc de scoarţa mesteacănului şi încearcă să-şi adune gîndurile pozitive, îşi găsesc liniştea sufletească şi starea de bine.

RECENT

2018 Sănătatea - Publicaţie de sănătate şi divertisment