Este un lichid cu miros caracteristic, se evaporă la temperatură obişnuită şi este uşor inflamabil. Vaporii de benzol sunt de trei ori mai grei ca aerul. Este puţin solubil în apă. Se obţine prin prelucrarea petrolului şi distilarea uscată a smoalei.

Se foloseşte în multe industrii ca dizolvant al grăsimilor, lacurilor, coloranţilor, cauciucului etc, la fel se întrebuinţează pentru extragerea grăsimilor din oase, seminţe uleioase, pentru curăţarea chimică a ţesuturilor, la obţinerea nitrobenzenului.

Datorită proprietăţii sale de a dizolva grăsimile, poate pătrunde în organism prin tegumente, însă mai des pătrunde pe cale respiratorie. Se elimină pe cale respiratorie şi prin rinichi. La o intoxicaţie acută cu benzol se observă următoarele simptome: cefalee, vertij, eritem al feţei, în cazuri grave, delir, stări de obnubilaţie, absenţă a reflexelor pupilare, convulsii, hipotensiune, tahicardie.

În intoxicaţiile cronice benzolul afectează sistemul nervos. La început apare leucocitoză, înlocuită apoi cu leucopenie. Apoi se manifestă trombocitopenie, anemie şi scăderea cantităţii de hemoglobină. În cazuri grave apar procese necrotice, hemoragii. Acţiunea benzolului asupra pielii provoacă eritem şi eczemă, mai ales la persoanele cu predispunere la acestea.

Ca măsuri de profilaxie se recomandă ermetizarea proceselor tehnologice, ventilaţia generală şi locală, substituirea benzolului cu alţi dizolvanţi mai puţin toxici.

Concentraţia maximă admisibilă a benzolului este de 5 mg/m³.