Se pot determina:
- temperatura aerului în momentul măsurării;
- oscilaţiile temperaturii în decursul unui anumit interval de timp;
- regimul termic al încăperilor închise.

Regulile de determinare a temperaturii aerului sunt diferite şi depind de sarcina trasată. Spre exemplu, pentru a măsura corect temperatura aerului, atât termograful, cât şi termometrele obişnuite trebuie amplasate într-un loc ferit de radiaţii şi de razele solare.

Dacă termometrul e fixat pe o placă metalică, ca rezultat al încălzirii sau răcirii acesteia, indicaţiile termometrului vor fi considerabil deviate în comparaţie cu datele reale. De aceea în încăperile închise termometrul trebuie apărat de obiectele reci cu un ecran de carton sau placaj.

La investigarea temperaturii în încăperile închise se determină regimul termic. Sub acest termen se subînţeleg valorile de temperatură a aerului încăperii la niveluri diferite şi în direcţii diferite pe verticală şi orizontală. Scopul acestei cercetări este evidenţierea variaţiei de temperatură în diferite planuri, ce depinde de calitatea construcţiei şi de particularităţile materialelor de construcţie, de starea timpului, de sistemul de încălzire, de ventilarea în încăperea dată etc.

În aceste cazuri măsurarea se execută în puncte diferite, de regulă, în trei puncte aflate pe diagonală, adică la unghiul interior (cald) în centrul încăperii şi la unghiul exterior (rece), la distanţa de 0,2 m de la pereţi. În aceste puncte se fixează suporturi pe fiecare din care se atârnă 3 termometre la nivelul de 0,1 m, 1,0 m şi 1,5 m de la podea. Alegerea acestor puncte este dictată de următoarele condiţii: la nivelul de 0,1 m de la podea se poate afla temperatura aerului de la nivelul picioarelor; la nivelul de 1,0 m se va afla temperatura în zona de respiraţie a omului aşezat; la 1,5 m temperatura aerului în zona de respiraţie a omului ce stă în picioare.

Aceste puncte nu sunt stabile, obligatorii în toate cazurile, spre exemplu, în instituţiile pentru copii al doilea punct poate fi de 0,7 m înălţime de la podea, ce corespunde zonei de aflare a copiilor de 3-7 ani. În saloanele de spital al doilea punct e necesar să corespundă nivelului patului, pe care se află bolnavul (0,8-0,9 m de la podea).

Pentru aprecierea încălzirii se măsoară temperatura aerului nu numai pe diagonala încăperii, dar şi în apropierea sursei de căldură, la ferestre şi în colţurile reci. Se măsoară, de asemenea, şi în punctele verticale: ele vor corespunde nivelului de 0,1 m, de 1,5 m de la podea şi 0,5 m de la pod.

Ultimul punct e necesar pentru măsurarea temperaturii aerului sub tavan şi permite a aprecia curenţii de convecţie în încăpere şi uniformitatea amplasării maselor calde de aer. într-o încăpere nu trebuie să fie o diferenţă mai mare de 2-3°C între punctul cel mai rece şi cel mai cald al camerei, iar între podea şi înălţimea de 1,5 m nu trebuie să fie o diferenţă mai mare de 2°C.