Helminţii pot fi împărţiţi în două grupe: biogeohelminţi, care pentru dezvoltare au necesitate de o gazdă intermediară, şi geohelminţi, care nu au nevoie de ultima.

Helminţii din grupa a doua, geohelminţii (ascarizii, oxiurii, tricocefalii) ajung în organismul uman prin apa poluată şi infestată cu ouă şi larve sau prin contactul cu alţi factori de mediu infestaţi. În apă şi alţi factori de mediu, ouăle şi larvele de geohelminţi nimeresc prin poluarea lor cu fecale de la oamenii bolnavi sau infestaţi.

Prezenţa în apă a ouălor sau larvelor de helminţi semnalează o poluare cu materii fecale, reprezentând un pericol epidemiologic nu atât în privinţa helmintiazelor, ci prin faptul că în acelaşi timp cu helminţii prin fecale pot fi eliminaţi şi germenii patogeni.