Bioxidul de carbon este un gaz fără culoare, fără miros, nu arde şi nu întreţine viaţa. Gazul este mai greu decât aerul, de aceea se lasă în jos la suprafaţa solului, unde formează concentraţii foarte mari, mai ales în încăperile fără ventilaţie.

În cantităţi mici acest gaz ia naştere din respiraţia tuturor vieţuitoarelor, însă în cantităţi mari se produce în procesul de fermentare a fructelor (borhot de struguri, prune etc.) sau prin putrefacţia materiilor organice (mâluri, ape de canal etc).
Intoxicatia cu bioxid de carbon
De asemenea, incendiile degajă şi bioxid de carbon. De aceea, omul se poate intoxica cu bioxid de carbon, respirând acest gaz în locurile unde el se degajă şi se acumulează: pivniţe, crame, butii, silozuri de cereale, depozite de fructe, bazine, borhot, fântâni vechi, neaerisite, guri de canale, peşteri, şanţuri, gropi.

Persoana care a inhalat cantităţi mai mici de bioxid de carbon prezintă dureri de cap, greţuri cu sau fără vărsături, ameţeli, tulburări de vedere, greutate în respiraţie. Dacă concentraţia gazului din aer este foarte mare, omul îşi pierde cunoştinţa în câteva minute, cade şi poate muri rapid; este foarte important de ştiut că el nu-şi dă seama că se intoxică şi deci nu este conştient pentru a lua măsuri de autosalvare.

Primul ajutor. Când o persoană a pătruns singură într-un mediu cu bioxid de carbon şi s-a intoxicat, poate să-şi piardă viaţa, întrucât nu are cine o salva. În prezenţa mai multor oameni, persoana intoxicată cu acest gaz poate fi salvată, dacă în primele minute de pierdere a cunoştinţei este scoasă din atmosfera toxică şi dusă la aer curat.

Se va culca pe spate cu capul întors într-o parte, se va descheia la guler şi centură. Dacă victima nu respiră şi nu i se simte pulsul se va proceda la reanimarea respiratorie şi cardiacă. Respiraţia de oxigen este salvatoare în cazul că prin apropiere există o butelie de oxigen cu reductor de presiune.

Atenţie! Salvatorul trebuie să ştie că dacă intră neprotejat în mediul toxic (bazin, butie, pivniţă, canal etc.) se va intoxica şi el. De aceea, va purta o mască de gaze sau o mască cu furtun prin care va respira aer din exteriorul mediului contaminat cu gaz. În lipsa acestora, salvatorul va fi legat cu o frânghie de subsuori sau de centură şi va fi tras afară imediat dacă se observă că şi-a pierdut cunoştinţa. Se cunosc cazurile mai multor persoane care au decedat pe loc, căutând să-şi dea ajutor reciproc.

În scopul prevenirii unor astfel de intoxicaţii, persoanele care lucrează în locurile periculoase menţionate mai înainte vor verifica prezenţa bioxidului de carbon prin introducerea unei lumânări aprinse sau a unui felinar în vârful unei prăjini până în interiorul pivniţei, canalului, butiei etc. Dacă flacăra se stinge, indică prezenţa toxicului.

Persoanele care intră să cureţe bazine, butii, canale, vor fi legate cu o frânghie pentru a putea fi trase afară în caz de intoxicaţie. Locurile de muncă în care se degajă mult bioxid de carbon (crame, silozuri, depozite de fructe etc.) vor fi marcate cu semnul „cap de mort" şi inscripţia „Toxic".

RECENT

2018 Sănătatea - Publicaţie de sănătate şi divertisment