Acest gaz nu are miros şi de aceea este foarte periculos pentru că nu poate fi depistat. Ia naştere prin arderea incompletă a combustibililor: lemne, cărbuni, petrol, gaze etc. acumulându-se în spaţii şi în camere închise, fără aerisire suficientă.
De aceea, gazul se întâlneşte în concentraţii periculoase în garajele sau încăperile în care se rulează motoare cu explozie, în camerele cu sobe defecte sau improvizate, în cabina autovehiculelor etc.
În raport de timpul de expunere şi de concentraţia gazului din încăpere, intoxicaţia poate apare mai repede sau mai târziu, după 4-5 ore. Când se produce o intoxicaţie uşoară, persoana sau persoanele intoxicate prezintă dureri puternice de cap, cu senzaţia de zvâcnire a tâmplelor, cu ameţeli, greţuri şi (sau) vărsături. Faţa intoxicatului este de culoare roşie-vişinie iar respiraţia este greoaie şi rapidă, deoarece oxidul de carbon, împiedicând oxigenul să ajungă în ţesuturi, acţionează ca într-o asfixie.
Dacă se recunoaşte la timp cauza acestor tulburări şi se iese imediat la aer curat ori se deschid ferestrele, lucrurile se opresc aici, iar intoxicatul îşi revine la normal în câteva ore. într-o fază avansată de intoxicaţie omul nu se mai poate autosalva, iar salvarea lui depinde de prezenţa altei persoane şi de rapiditatea cu care este scos din aerul otrăvit.
În caz de pierdere a cunoştinţei i se va face intoxicatului respiraţie artificială timp îndelungat, mai înainte de a fi transportat la o unitate sanitară. Când se telefonează la „Salvare" se va specifica şi despre ce fel de intoxicaţie este vorba pentru a aduce şi un aparat de respirat oxigen, oxigenul fiind singurul antidot împotriva intoxicaţiei cu oxid de carbon.