Dracila (Berberis vulgaris L.) este un arbust cu tulpina dreaptă, ghimpată, înaltă de până la 2- 3 m. Frunzele sunt ovale, scurt peţiolate şi cu marginea dinţată. Unele sunt alterne, altele transformate în spini. Florile sunt hermafrodite, hexamere, regulate, aşezate într-o ciorchină laxă, de culoare galbenă şi cu miros neplăcut. Fructul este o bacă alungită, suculentă, de culoare roşie-purpurie. Înfloreşte în lunile mai-iunie.

Dracila este destul de răspândită în flora spontană, din zonele de nord şi până în Caucaz şi Crimeea. Creşte mai des prin păduri amestecate şi de foioase, prin regiuni muntoase, tufişuri, în locuri pietroase. Se cultivă în ţările europene; în cultură sunt cunoscute 12 forme de dracilă, care prezintă interes ca plante fructifere, medicinale şi decorative.

Dracila este rezistentă la iernile geroase, la secetele de vară, dar este iubitoare de lumină. Creşte şi se dezvoltă bine pe soluri argiloase, uşoare, bine prelucrate şi cu umiditate suficientă. Se înmulţeşte prin seminţe, butaşi şi prin divizarea tufei. În pepiniere, din seminţe se cresc puieţi, care peste 2 ani se sădesc pe loc permanent, la o distanţă de 1 m unul de la altul. În anul al treilea-al patrulea încep a da roadă. Fructele neculese rămân pe crenguţe până primăvara. Ele nu numai că nu-şi pierd gustul, dar după ger devin mai suculente şi mai dulci.

În lunile aprilie şi mai se recoltează în scopuri medicinale scoarţa de pe rădăcini şi de pe tulpini şi se usucă la soare sau în poduri aerisite.

Fructele de dracilă conţin preţioase substanţe biologic active, inclusiv vitaminele C, E, P, caroten, acizi organici (mai mult, acid malic), substanţe tanante, colorante şi pectice. Frunzele, scoarţa şi rădăcinile conţin saponine, tanin, substanţe minerale şi vitamine. În frunze, mai cu seamă în perioada de fructificare, este multă vitamină E şi ulei volatil. Toate părţile plantei conţin numeroşi alcaloizi, dintre care cel mai important este berberina, apoi oxiaxantina şi berbamina (multă berberină este în rădăcini).

Omul cunoştea posibilităţile terapeutice ale dracilei încă din vremuri străvechi. În Babilonul Antic şi în India dracila se considera o plantă care curăţă sângele. În evul mediu, din fructele acestei plante se preparau medicamente contra icterului, scorbutului şi malariei. Proprietăţile curative ale dracilei sunt preţuite şi în prezent. Fructele se folosesc ca diuretic şi colagog, iar în cazuri de răceală - ca febrifug, sudorific şi tonific.

Din fructele coapte se obţine suc. La un kg de fructe se adaugă un pahar de apă, se încălzeşte 10 minute şi se stoarce sucul prin presare la cald sau cu ajutorul storcătorului. Este indicat ca produs dietetic în cazurile unor dereglări ale digestiei şi lipsă de apetit. Se mai foloseşte ca uşor laxativ, diuretic, antimalaric, în cazuri de accese de vomă la femei însărcinate, pentru tratamentul afecţiunilor gastrointestinale şi al diabetului zaharat.

Datorită berberinei, produsul are proprietăţi coleretice, colagice, stomahice şi hipotensive. Oxiaxantina îi comunică proprietăţi vasodilatatoare şi hipotensive. Datorită alcaloidului, berberina stimulează centrii respiratori şi circulatori, ameliorând circulaţia şi reducând pulsul. Se utilizează ca tonifiant în stările de epuizare fizică şi în special după bolile infecţioase, care au afectat sistemul cardiovascular.

Sucul din frunze este administrat pentru stoparea hemoragiilor interne şi după naştere, ca remediu antiinflamator şi colagog în tratarea afecţiunilor hepatice şi celor ale căilor biliare.

Decoctul din frunze este recomandat în cazuri de scorbut, pelagră, reumatism, hipertensiune şi dizenterie. Rădăcinile şi scoarţa au efect fitoncid, cu decoctul preparat din ele se fac spălături ale cavităţii bucale în cazurile de inflamaţii ale gingiilor, se tratează eczemele.

În industria farmaceutică, din rădăcinile de dracilă se produce preparatul berberiri bisulfat cu un spectru larg de acţiune. Acesta este un remediu colagog pentru tratamentul hepatitelor cronice, colecistitelor şi calculozei biliare. El contribuie la scăderea tensiunii sangvine, reglează funcţia miocardului, diminuează fenomenele inflamatorii. Extractul din rădăcini intră în componenţa preparatului holelitin, cu acţiune analoagă berberinei. Se foloseşte pentru tratamentul tumorilor organelor interne. Rădăcinile mai au acţiune antihelmintică.

Fructele şi frunzele tinere sunt folosite în alimentaţie. Fructele proaspete au un gust răcoritor, stimulează apetitul şi potolesc setea. Din ele se prepară sosuri pentru bucate din carne, foarte cunoscute la unele popoare. Se obţine suc, apă răcoritoare, sirop, infuzii; se conservă cu zahăr pentru a fi consumate iarna. Din frunzele tinere se gătesc salate, produse marinate.

Arbuştii de dracilă sunt foarte decorativi; florile au un aromat fin şi plăcut, mai cu seamă dimineaţa. Lemnul arbustului este de culoare galbenă, cu ochiuri brune, foarte tare, se prelucrează uşor. Se foloseşte pentru confecţionarea diferitelor articole.

RECENT

2018 Sănătatea - Publicaţie de sănătate şi divertisment